Poezie
Katarsis
1 min lectură·
Mediu
Katarsis
Miracol efemer al legilor eterne,
Aripa tremurândă caută spre soare
Din focul care urlă încă după carne
Și fiecare clipă-i nouă sărbătoare.
Lungi săbii de lumină sfâșie uitarea
Și-nvie, preț de-o clipă, uitate suferinți;
Impenetrabil scut le e acum iertarea
Când zborul lasă-n urmă-i trecute umilinți...
Din ce în ce mai sus! Înaltul îl îmbată
Și-n calea sa destinu-i o carte de tarot
Ce-așteaptă doar curajul de a fi schimbată
Și să plătească vama când ceasul fi-va tot.
Palate, glorii sau armate: sunt toate cărți!
Un joc cu mize și trișori. Un joc de poker.
De noroc. Cu dame, regi și cu valeți la porți
Și-n care dragostea nu-i, vai, decât un joker...
Tu, sărmane suflet, rătăcitor prin vreme,
Ascunsă-ți este zarea, iar drumul - neștiut
Și-ncremenit e ceasul care să destrame
Hotarul neființei cu dangătul său mut!
Rămână-ți visul, doar, că va odat\' să fie
O nouă zămislire cenușei ce rămâne
Și că aripa frântă facă iar să-nvie
Etern Katarsis în alt piept, alt loc, alt mâine...
002150
0