viorel gongu

Eram trecut de prima tinerețe Cu toamna gri proptită lângă ușă Când pe-nserat, când ziua, încă-n gușă, Își mai păstra lumină și tandrețe Am revăzut, pe după nouri, luna Privind cu dor la

Păcatul cz Stăpâna stau la masă, Cucută verde-i toarnă în ureche Ea îi zâmbește galeș și îl lasă Otrava să îi toarne și pereche Se fac peste pădurea fermecată Ea alungând pe rând

Mireasa albă-n păr, cu voalul zdrențe Așteaptă-n toamna lungă și senilă S-audă în al ploilor cadențe Chemarea lui ca-n vremea juvenilă. Și geamul șe albește-n recea moină, Pianul îi zâmbește

Zâmbind în doi de-aceeași adiere În vremea când vorbeam numai în gânduri Și palma ta în zbor, a adiere, Mă năzărea în tot atâtea gânduri. Din depărtări pe-aceeași lungă cale Spre-același țel,

Când noaptea albă doarme în arcade Se zbate apa-n geamul de la stradă Iar creanga ruptă stă și nu mai cade Pe frunzele înfrigurate ca o pradă. Câinii pribegi s-au tras înspre cotloane Cu

Singurătatea geme la fereastră Rugina o cuprinde cu încetul Se pribegesc și florile din glastră Când se prevale-n vise reci, poetul. O lacrimă pustie din rugină Pornește cald să mângâie

Din glosse în scurgeri de ape Prin mine se rup în secunde Clepsidre lichide și-n unde Vin norii uscați să se-adape. Mă las picurat spre agape Răbdând nedreptate și ură. Iertarea-mi zâmbește

Iubita mea, azi schimbi înc-un prefix, Decada șase spre a zecea, țel Îl vei atinge lângă viorel... Abia atunci purcede-vom spre Styx. Din telegrame de la Wikie Lix Am să-ți citez să știi că

Felinele în rut își simt chemarea Savana s-a-mbrăcat la fel cu leii, Din capul uriaș mugește marea Cătând în aer scâncetul femeii. În doi, închid acelaș cerc și zarea Coboară pleoapa picurând

Eram băiat mare, cu valiza de lemn, la Comisariat și urma să plec militar. Bunicul, care mă înfiase, m-a adus cu tramvaiul și, înainte de a fi îmbarcați în camioanele cu prelată m-a privit atent și

Din foi de nuc se scutură sonete, Librete incomplete de sonate, Pe mal de ape se aud sonete Lovind timid picior de pod și poate O nouă punte fără de regrete Se naște peste ape-nvolburate Cu

Cocorii din adâncul cerului începuseră, după ce zburaseră haotic, să formeze stoluri mari ce se roteau ca apele în bulboană, îngroșând rândurile pentru a putea desena acele „V”-uri ce aveau să îi

În iernile lungi, când gerul îngheța zăpada, printre trunchiurile copacilor desfrunziți, se vedea câte o pată roșie legănându-se în mers peste zăpada întărită. Este grea viața fazanilor ce trăiesc

Aveam aproape zece ani. Se apropia iarna și eu, ca un crescător de porumbei călători cu ștate de peste cinci ani, munceam la desperecherea porumbeilor pentru iarnă. Stăteam la etajul doi al unui

Casa noastră este la o margine de pădure iar curtea noastră mare este plină de pomi fructiferi și de legume. Avem câini mulți, unii culeși de pe drumuri, răniți și vindecați, alții aciuați din vremea

În curtea mare, în fața casei colorate în bleu deschis, se înalță doi brazi crescuți până la nivelul streașinei. În laterala casei, doi nuci falnici, crescuți unul lângă altul, se întreceau cu un al

Ieșirea din noaptea Evului Mediu face ca în Europa, divizată și bulversată, să se resusciteze artele, științele, filozofia. Galii credeau că femeile lor au, din naștere, puteri magice. Cucerirea

În Egiptul”fericit”bărbații jurau ascultare celor care aveau să le fie consoarte, pe când în Grecia nici nu putea fi vorba de emancipare a femeii, cu nimic deosebite de cele ce populau haremurile