Poezie
sonetul singurătății
1 min lectură·
Mediu
Singurătatea geme la fereastră
Rugina o cuprinde cu încetul
Se pribegesc și florile din glastră
Când se prevale-n vise reci, poetul.
O lacrimă pustie din rugină
Pornește cald să mângâie sonetul,
Amar obol adus spre o regină
Ce-adastă să înceapă menuetul.
Pana de-argint rămâne tot sihastră
Pe masa albă plină de sonete...
Ce neagră-i noaptea ta albastră,
Tânăr cărunt! speranțe și regrete
Se împletesc în foi și după moarte
Singurătatea ta lasă o carte.
001.328
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- viorel gongu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
viorel gongu. “sonetul singurătății.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13993150/sonetul-singuratatiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.