Poezie

prima zi de nemurire

din ciclul: "nemurirea-mod de folosință"

2 min lectură·12 noiembrie 2011

Mediu

Eram trecut de prima tinerețe

Cu toamna gri proptită lângă ușă

Când pe-nserat, când ziua, încă-n gușă,

Își mai păstra lumină și tandrețe

Am revăzut, pe după nouri, luna

Privind cu dor la soare, cum apune

Și animat de gândurile bune

Am vrut să rup blestemul lor și struna

Am rupt din liră și ca-n mămăligă

Þinând-o-ntinsă-n palme, a tăiere,

Am retezat secundele de fiere

A fugii lor când auzii cum strigă

O voce fără trup și fără umbră:

"O barde, vrei să rupi ordinea firii?

De astăzi, ca pedeapsă, nemuririi

Te dărui!" și tăcu. O noapte sumbră

Urmă, cu nori, cu frig, și multă ceață

Nici trupul parcă nu era cu mine,

Nici sângele nu bulucea în vine

Și-n fine...se făcu iar dimineață.

Am alergat la chioșc să cumpăr ziare

Dar, neatent, privind spre o vitrină

Am fost călcat brutal de o mașină

Dar trupul meu rămase ca oricare.

Nici nu mai știu ce timp sau care eră

Curgea irevocabil către moarte

Dar eu știam că-n viață, altă carte

Am tras și viața fostă, efemeră,

S-a preschimbat pe veci în nemurire

De-aceea vreau de-aici din preaființă

Să vă ofer un "mod de folosință"

Celor ce morții nu-s sortiți, ca mine.

001.414

viorel gongu. “prima zi de nemurire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13993408/prima-zi-de-nemurire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.