Poezie
mă iartă, Doamne!
din ciclul: "nemurirea, mod de folosinta["
1 min lectură·
Mediu
Mă iartă, Doamne, am trăit destul,
De-o veșnicie și ceva încoace
Sunt peregrin și oamenii de mul
Vin și se duc să-și doarmă somnu-n pace,
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată
Singurătăți pustii ca Ben-Ardun
Le strâng pe umeri sau le spulber, roată.
Prieteni și copii îmi mor pe rând,
Întreagă viața mea e o spirală,
Chiar dacă râd în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
De-atâtea dimineți azi sunt sătul
Te rog, Mărite, întru veșnicie,
Mă iartă, Doamne, am trăit destul!
Dă-mi clipa mea de somn, în veșnicie.
002.057
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- viorel gongu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
viorel gongu. “mă iartă, Doamne!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13993707/ma-iarta-doamneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.