Viorel Gaita

După o jumătate de oră de conversație, și-a scos pudriera din geanta de umar Balenciaga, și a început să se pudreze. Undeva, pe obrazul stâng, i-a rămas o umbră, un rid, poate de la un adevar

(inspirată de: Despre mine și „catrenele“ mele „Mona mulge vaca“ de Elena Munteanu [Ingada]) Stând pe vine aplecată, Mona mea mulge o vacă, Cum plouase, în băltoacă, Scena-i invers

Pe-un picior de plai, printre doi bonsai iată vin in cale făcând lungi ocoale spațiotemporale trei turme de miei cu trei ciobanei doamne, si toți trei cu laptop la ei: unu-i

Tocul tău înfipt între plăci tectonice. Si-azi mă cutremur.

Notă: această anchetă a fost realizată intr-unul din parcurile Bucureștiului, in iarna lui 1998, cu ajutorul unor copii cu vârste cuprinse intre 4 si 6 ani. Sper ca hazul involuntar si irezistibil al

Tache e un individ aprent normal, pe care l-am cunoscut la ziua unui prieten. Era cu laptopul după el și toată seara a stat într-un colț al camerei și a trimis mesaje pe internet. Dacă-l întrebi ce

Sorcova, vesela, rânjita de-a binelea, și un pic abțiguită, mult de muze bântuită, cu o voce răgușită, vă urează copleșită: să trăiți, să nemuriți, rime rare să găsiți, sau, de alb vă este

Iti scriu de la Pol pe ziduri de iglu, Mi-e bine cand da, si mai bine cand nu, Iti dizolv amintirea cu un rest de alcool, Cuvinte casante iti scriu de la Pol. E liniste afara, doar gandul meu

Dragilor, postez azi cel de-al doilea Mitică, spre disperarea unora care consideră că prin difuzarea acestor anchete imi bat joc de poporul român. Acestora le spun cu mana pe inimă că nu asta mi-a

Vorbeam amandoi intr-o limba straina, O limba pe care numai noi o stiam, Sufletele noastre se cazneau sa isi tina Echilibrul precar pe o muchie de geam. Din talpile goale picura sange, Cateva

Sunt asemeni unui pendul scos in afara poziției de echilibru, osciland cu amplitudini din ce in ce mai mici in jurul ei. Am nevoie de echilibru. Toată viata n-am facut altceva decat sa-l

sarja amicala De aur ți-ar fi fost tacerea, De smirna, vorba ta cea șuie, Si nu ca vreau sa-ți stric placerea, Da-n critica ești cam tamaie.

Mă-mpunge ca o sulă-n coaste Un gând pervers, dar legitim: Nu versurile tale-s proaste, Noi suntem proști că le citim. Linkul la poezia de baza

“Pentru a disprețui ceva trebuie mai întâi să cunoști acel ceva.” Nu mai știu cine a spus asta, dar mi s-a părut o zicere de bun simț, așa că, în fiecare seară din Săptămâna Mare m-am postat în fața

Tamara, hai ca nu-i chiar asa de plictisitor in inchisorile canadiene. Incepand de azi am acces la internet si-am sa te pot tine la curent cu ceea ce mi se-ntampla. Ti-am ramas dator cu motivul

are prieteni nevăzuți pe care-i îmbracă în trăirile lui udă cu stropitoarea florile de pe covor câteodată îi iese un porumbel din gură altădată aruncă în spate pieptănul său de argint și-ntre lume și

Draga Tamara, e curios cum ti se amesteca trasaturile in mintea mea, ca intr-un puzzle, dar cu piese din jocuri diferite. De exemplu, pentru o clipa ai avut gura Adinei, \"ciuta\" din clasa a VII-a,