Jurnalul unei iubiri
30.04. 1986. Azi se împlinesc 15 zile de când nu mai suntem împreună. E mult? E puțin? Prima imagine care mi-a rămas mai clară din timpul zilei: forfotă pe bulevardul Magheru, ora 13.55,
Orgasm de gradul zece
(experiment) Aș vrea să fiu în sufletul tău schijă, Bob de nisip strâns între buci, cu grijă, Firul de păr din preajma buzei tale, Pleoapa-ți închisă,
Omagiu
În lume-i miezul nopții și-i răcoare, În București o luminiță-i trează, Cu tâmpla-n mâini, cu fața gânditoare, La propașirea site-ului Radu veghează. Oare barosuri bat pe nicovale, e vuiet de
O dă (scurtă) Herineanului
El, cu mâna-i de părinte, Ca o pâine de fierbinte, De pe după gât ne-a luat, Și cu tact ne-a arâtat Agonia, și-ncotrova Să ne îndreptăm cu slova. Avem un tătuc, mare, mare, Cu mintea
Despre plecari
E ultimul tren, iți spuneam, in vreme ce tu începuseși deja sa flirtezi cu absența mea. Pe peron o țiganca vindea semințe de floarea Lunii in cornete făcute din poeziile mele. Tu iți
Stari confuze
Cand se ridica pe varfuri bucuria e la fel de inalta ca tristetea asa incat, privite din spate, nu le mai poti deosebi.
