Stimata redactie (Mardare 1)

Stimata redactie, va scriu a treia oara, negru de suparare si de fum, datorat unui scurtcircuit intamplator pe care l-am provocat eu cu mana mea cand am dat drumul la calculator, din brate, de doua ori la rand, de ciuda ca nu mi se conecta Internetu. Acuma sa ma iertati daca mai manac din litre sau din cuvine dar mi-au cazut pe jos si cateva taste si sun prea nervos ca sa le mai pun la loc acua si una din ele cred c-a inghitit-o ala micuca stiu ca-i plice litera q foarte mult si mai e si fum in camera, gros de sa-l tai cu cutitul (pe fum, nu p-ala micu\'), da nu cu cutitul nostru, ca nu mai taie ca l-am folosit ca sa tai cu el tevile de la caloriferu din dormitor ca mai tinea si el rece. Mai pe scurt, ca nu vreau sa va retin prea mult acu in ajun de Craciun, ca sa nu cumva sa uitati de cozonaci in cuptor, cum a uitat nevasta-mea de ei anu trecut, de pe urma ne-am mutat la bloc in ziua de Craciun, ca cand s-a intors de la coafor cu parul pe moate a trecut pe langa casa noastra ca n-a mai recunoscut-o, ca semana cu un foc de tabara. Era plina curtea de copii care cascau gura si se zgaiau si se fugareau ca nebunii. Pompierii au venit saracii la timp. Numai ca timpul lor n-a coincis cu timpul in care a ars casa. Asa ca voi fi scurt, din cauza de cozonaci, si din cauza apei care curge din caloriferul pe care l-am amputat cu mana mea. Am opturat eu tevile cu dopuri de sampanie, da se face presiune prea mare si dopurile pocnesc din doua-n doua minute. Zici ca e revelion, ce mai. Sa ma prezint: ma numesc Mardare Aprofundoaie, da\' matale poti sa-mi ziceti nea (c-asa fac misto astia mici de mine iarna cand ies la zapada, cica ia uite-l si pe nea, a iesit sa dea la nea, \'rar ai dracu\' cu jocurile lor de cuvinte) si sunt de profesie autodidact. Nu prea ma angajeaza nimeni cu meseria asta, da nici n-am nevoie ca sunt presedinte si responsabil de bloc si cenzor (acu sa nu ma dati in gat pentru cumul de functii, ca ii dau si io pa altii si chiar si pe dumneavoastra, care stiu ca pe langa ziarul asta mai scrieti pe la inca vreo doua cu alte pseudonime pe care le-ati adoptat cu nerusinare de la diverse orfelinaturi. Asa ca eu zic sa ramanem prieteni, desi nu va cunosc personal. Problema mea este de natura filosofica, ca l-am citit si pe Emmanuel si pe Louis si pe Gheorge, si pe Descartes (de la asta lipseau vreo 20 de pagini ca le-a mancat asta micu, doctoru-a zis ca e ceva normal, ca are lipsa de plumb si sa nu ne speriem) da\' era ca si cum n-ar fi lipsit nici o pagina, ca puteai sa-l citesti si de la coada la cap si o pagina da, o pagina nu ca tot aia era si problema asta ma bantuie mai ales in prejma Craciunului, c-atunci m-apuca si pa mine nemurirea, sufletul, si alte alea si vreau sa stiu, adica vorba lu\' Arghezi: \"Sa pipai si sa urlu: este!\" , ce e sufletul? E corpuscul, unda, sau ce dracu\' mai e (doamne iarta-ma). Anu\' asta am incercat si cred ca am si dovedit ca sufletul e materie, si are si greutate. Pai uitati cum am facut, duduita. M-am suit pe cantaru electronic din sufragerie, dimineata pe la ora doua, gol pusca, si m-am cantarit; aveam 68 de kile. M-am dat jos, am tras aer , mi-am tinut respiratia, adica sufletu-n piept si m-am cantarit din nou. Aveam 68 de kile si 200 de grame. M-am napustit asa in pielea goala peste nevasta-mea in dormitor, sa-i spun si ei vestea. N-am mai apucat, din motive pe care nu vi le pot impartasi (si oricum pentru a vi le impartasi trebuie sa fiti mai intai spovedita). Asa ca vreau sa imi spuneti ce parere aveti despre experimentul meu si daca nu vreti sa veniti sa va cantariti si dvs cu mine ca poate reusim sa ne tinem amandoi respiratia si qvat erata demonstrandum. PS inchei aici, pentru ca mi-aajuns apa la glezne. si asa cum banuiam e rece.