Poezie
Pigmalion
1 min lectură·
Mediu
Te port în mine cum un bloc de piatră
Poartă ascuns într-ânsul o statuie,
Cuvintele, ca dălți de foc sculptează
Sânul tau stâng cu-aromă de gutuie.
Sar aschii dureroase de sub coaste
Si-mi intra-n ochi silabe de rubin,
Întrezaresc prin praf pulpele caste.
Cu cât crești tu, cu-atat sunt mai puțin.
Cuvinte seci se sparg de glezna fină,
Globule iuți s-au lenevit in vine,
Mă rog la coapsa-ți adolescentină
S-apuc măcar să suflu peste tine.
0134920
0

m-a dus cu gandul la portretul oval al lui poe si la ceremoniile de consecrare ale obiectelor de cult religios.
eu unul i-as schimba titlul, ca prea este mure in gure.
\"cu-aroma\" este evident fortat si este punctul slab al primei strofe.
apoi ideea cuvinte/dalti este folosite si in ultima strofa. eu as scrie \"silabe seci\" pentru a evita repetitia.
oricum una peste alta surpriza serii. sper ca unul dintre postcomentatorii mei sa te inrameze cu o stea in frunte.