Viorel Gaita

Foaie verde și-o alună Bună ziua, ziua bună Ia deschide-ți porțile Să intre căprițele. Þa, ța, ța, căpriță ța Te-am adus din Canada, N-ai cercei, n-ai nici mărgele Și tot clănțăni din

Steaua sus răsare, Fals ispititoare, Cu luciri bizare, Recompensatoare. Steaua luminează, Conceptualizează, Ridiculizează, Și congratulează. Junii cum zăriră Steaua, năvăliră, Versuri

Turnul Babel îl clădeam pentru tine sau poate un turn de fildeș sau o casă da da o casă de piatră sau de paie oricum nu mai contează clădeam ceva pentru cineva si-n timpul care-mi mai rămanea liber

chipul din oglindă are nervuri de frunză pe obraz afară plouă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat ea trece pe strada cu o umbrelă imensă în formă de inimă sau poate e un balon umplut cu heliu

La chipul tău de \"femme fatale\" Adesea m-am zgâit, Da\' te-am vazut și în real, Cumplit ce m-am căit. Si nici că-ți voi mai da ocol, Cu versul meu cel șchiop, Rămâi ce ești: un

El, cu mâna-i de părinte, Ca o pâine de fierbinte, De pe după gât ne-a luat, Și cu tact ne-a arâtat Agonia, și-ncotrova Să ne îndreptăm cu slova. Avem un tătuc, mare, mare, Cu mintea

Draga Tamara, e curios cum ti se amesteca trasaturile in mintea mea, ca intr-un puzzle, dar cu piese din jocuri diferite. De exemplu, pentru o clipa ai avut gura Adinei, \"ciuta\" din clasa a VII-a,

Draga Tamara, te-ai gandit vreodata ca suntem niste papusi de carpa trase de sfori invizibile de catre alte papusi de carpa care la randul lor... Imi devine din ce in ce mai clar ca facem parte

Mă-mpunge ca o sulă-n coaste Un gând pervers, dar legitim: Nu versurile tale-s proaste, Noi suntem proști că le citim. Linkul la poezia de baza

Poezia lui Mircea Dinescu, de la care s-a pornit: \"Sunt tanar, Doamna\" Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange, cum as putea intoarce

Ecranul laptop-ului e singura sursa de lumina din celula. E o lumina placuta, dar rece. Mi-e dor de caldura trupului tau, Tamara. Mai tii minte ce scantei ieseau atunci cand ne iubeam noi iarna, la

iți plimbai degetele dese ca pe niste gene de gheișe peste cicatricile mele adânci și piezișe trăgeai cu ochiu-ti verde la plăceri proscrise prin fantele de piele neinchise la ceasul când un plop

Tamara, hai ca nu-i chiar asa de plictisitor in inchisorile canadiene. Incepand de azi am acces la internet si-am sa te pot tine la curent cu ceea ce mi se-ntampla. Ti-am ramas dator cu motivul

Pe crengile acelui copac atârnau clepsidre de sticlă in loc de frunze clinchetul lor gingaș aducea cu sunetul paharelor de șampanie ciocnite nici nu mai stiu când secolul trecut sau anul trecut de

Scrâșnesc în dinți grăunțe de nisip, Părul tău lung are miros de fum, Se prăbușesc secundele cu zgomot, Orbul ne roagă să îl trecem strada. Soarele-i roșu si deșertu-i roșu Paharul are rujul tău pe

femeia atârna pe umărul lui stâng ca un trofeu de vânatoare ca o salcie zâmbitoare sub picioarele lor strada curgea ca o lava din loc in loc se opreau să se imbrățișeze erau indragostiții secolului