Capra

Ingenioasa parodie, am citit-o cu placere!Ța, ța, ța, maestre, ța!

Cu prietenie
Rudy Valentino

La multi ani Rudy. O apreciere care vine din partea unui meșter in parodii ca tine, nu poate decat sa mă bucure.
Sărbători fericite și să ne citim cu plăcere si cu zambetul pe buze si-n anul ce vine.

Că aduseși capra-ncoa\'
Viorel, să ne trăiești,
Dar de ce măria-ta
Capra vrei s-o otrăvești...

cu:

...\"versuri la kil,
... rime uscate,
Epigrame răsuflate,
Banalități înstelate,
Comentarii dezlânate\" etc. :))

Să sperăm ca va supraviețui. :)
La mulți ani!

Nea Ioane, moartea caprei inseamnă de fapt moartea anului ce fu (in cazul nostru 2004). Dacă nu merge cu otrăvirea (capra mea are stomacul incercat) atunci mă pun pe ea cu parul, ca-n tradiția populară. Să-ncepem anul nou de la zero (nu ma refer aici la nivel!), fara bisericuțe si fară căprării (tot idealist, ca sa nu zic naiv, am ramas, ca orice cioban).

La multi ani, maestre Ioanid, sarbatori fericite alaturi de familie, si, nu in ultimul rand, iti doresc cel putin aceeasi inspiratie \"diabolica\" in 2005!:)

Rudy Valentino

Viorele, de când ai plecat tu de pe plaiurile mioritice, cu lumea ta cu tot? Unde ai văzut tu ciobani naivi și idealiști? Poate în Miorița, da\' și pe-acolo umblau să se altoiască din motive de oi mai cornute. Subscriu însă la partea cu căprăriile! Să ai un an excelent,să nu-ți mănânce lupul capra, nici să nu-ți moară de moarte bună (poate doar a vecinului să facă vreo febră aftoasă, acolo, ceva, că lucruri de-astea se mai întâmplă).
La mulți ani!

Foaie verde și-un apel
făcu măre Ghiocel
s-adune căprițele
să-și prezinte fițele:

“Ța, ța, ța, căprițe, ța
hai veniți iute, colea,
să dați la-ntregul popor
motiv de chip rânjitor.”

Apelul cel general
repetat la toți egal,
a-nflorit altițele
agitând căprițele .

Numai una mai surdană
s-a închis în a ei blană,
ța, ța, ța, căpriță ța
veninoasă-i bundița.

Veninoasă și amară
făcătoare de ocară,
ța, ța, ța, căpriță, ța,
ți-a fiere în matrița.

Fierbe fierea cu molan,
căpriță de peste-ocean,
până-n lapte o să-ți vină
dor de viață rozmarină.

Ța, ța, ța, căpriță, ța
ține de mosor ața
și strigă cu noi: A-ho
w-eler, poezie.ro,
w-elerim rime puțin
țin lipite și se-nchin
chin cred alții, cu toptanu`,
anu` nou, el, nazdravanu`
zdravăn scuture și scape
ape tulburi dinspre capre.

Ța, ța, ța, căpriță, ța,
convinge tu gaița,
sa vină cu noi și ea,
ța, ța, ța, căpriță, ța.

Viorele, n-am vrut sa intervin, dar capra ta a început sa bage cornu` și în avion, d-apăi să se mai și vadă de acolo. Parodia e bună și ar fi avut loc în colajul umorist. Păcat de cele câteva inseminări artificiale pe care le-a suferit, căprina, remarcate și de frățânele nost` Ion Diviza. Dar mergea și așa, păi capră fără un pic discordie se putea să fie? No.
Nu s-a vrut face nici o separație. Apelul a fost lansat la general. Cine a vrut sa participe, a participat. Eu, intr-o situație asemănătoare cu a ta fiind anul trecut, neobservând apelul, am intervenit, fără ciudă și prihană, la subsolul colajului, cu un colind drept comentariu, și am fost săltat de brăcinari, în pagină, de cei aflați la etaj (vezi: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/59272/index.html).
În privința aducerii de proaspete forțe în “monstruoasa coaliție”, martor îmi este bunul Rudy, aici de față, drept plângătoriu pe umerii caprei tale, că am încercat să-l prind pe dumnealui în evidență, dacă mătăluță (al cărui admirator sincer în ale scrisului și alcătuirilor teleastre mă aflu), ai fost de negăsit în perioadă propice. M-am lovit de un refuz sincer, odihnitor pentru alte solitare parodice alcătuiri.

La mulți ani! buni și sănătoși, să ne fim la suflet groși-alăturoși,

Cu prietenie,
Daniel

Florin si Daniel:
Florine, febra aftoasa este exclus, poate doar vreo febra a puiului (de capra, adica febra iedului) sau vre-un sindrom al caprei nebune, ca mai nou, am auzit ca se ia. Mulțam de trecere.
Daniele, eu inteleg ca-i distanța mare (vre-o 7000 de km) intre Montreal si Bucuresti), dar parca nu-i chiar atat de “departe” incat de la tine sa se vada:
“veninoasă-i bundița.

Veninoasă și amară
făcătoare de ocară,
ța, ța, ța, căpriță, ța,
ți-a fiere în matrița. “

Unde-i fi vazut venin si amarală in “jocul” meu de-a capra nu stiu, dar poate mă lamuresti tu. Si poate ma dumiresti si ce-ai vrut sa zici cu fraza: “Viorele, n-am vrut sa intervin, dar capra ta a început sa bage cornu` și în avion, d-apăi să se mai și vadă de acolo.” ca ai fost un picut prea subtil pentru mine si pentru molanul din capul meu in aceasta zi de dupa ziua de Revelion. In rest, bag seama ca te-a iritat olecuța faptul că capra mea (scuzați cacofonia) a preferat sa facă opinie separată. Ba si-a mai si permis să “critice” activitatea mai marilor site-ului, care fie vorba intre noi este departe de a fi perfectă (si ei, mai-marii, stiu asta, pentru ca daca nu ar sti ar fi pur si simplu niste paranoici lipsiti de simțul umorului si-al realitatii virtuale) Capra mea ar fi putut sta cuminte-n țarcul ei, rumegand o barfa doua (care cu care s-a mai cuplat dintre poetasi, care face pe dizidentul sau care e mai iscusit la limbi, fie ele si străine), dar a preferat sa treaca oceanul in(n)ot, stilul capră, nu fluture si să colinde si părțile mai puțin bune (cele rele să se spele), că pe cele bune are cine să le adune.
Fară falsă prietenie,
Viorel