Scrisoare catre Fata Morgana

chipul din oglindă are nervuri de frunză pe obraz afară plouă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat ea trece pe strada cu o umbrelă imensă în formă de inimă sau poate e un balon umplut cu heliu pantofii cu toc plutesc la câțiva centimetrii deasupra asfaltului părul îi miroase a flori presate intre filele cărții de analiză matematică poeții din cartier sucombă unul câte unul datorită ars-urilor poetice de gradul trei eu trag din cand în când cu coada ochiului la oglindă nervurile sunt la locul lor