Viorel Gaita

Bogdane, hai ca-ncerc sa fiu si un pic constructiv si sa-ti zic despre poezie. In opinia mea poezia nu e proza. Si printre multele lucruri care deosebesc un gen de celalalt se numara puterea de sugestie a cuvintelor, capacitatea lor de a transfigura, starea lor de gratie. Dupa parerea mea (si numai a mea)cuvantul \"singuratate\" (pe care de altfel l-ai folosit destul de des in ultima strofa) cara dupa el prea multa proza, sau altfel spus e prea prozaic. Singuratatea poate fi banuita, intrezarita indaratul unor cuvinte. Nu e neaparata nevoie s-o spui explicit ca sa inteleg cat esti de singur.

Si dintr-o dat\' cuvintele sunt de prisos
Si orice comentariu bogat, saracacios.

Mai rromule, mai omule, mai minoritate vizibila si invizibila bine-ai mai curs-o p-asta. Si unde mai pui ca se aude si scripca in planul doi. Imi place aerul dezinvolt cu care se rostogolesc versurile rotunde fara a lasa sa se intrevada munca de slefuitor al colturilor. Si felul cum e pusa in pagina.

Hai ca-mi placi! Te-au catarat pe soclu si-acu\' vrei jos? Te pomeni ca ai rau de inaltime? Singura solutie e sa folosesti macaraua sau sa-l pui pe Doamne Doamne sa sufle cu parfumul Eva peste tine.

Motzoaca: nasol ca ti-a mirosit a Eliade. Saracu\' e putred de mult si Dumnezeu stie cum mai miroase acum. Sper ca te-ai tinut cu mana de nas cand mi-ai citit textul. Oricum sunt magulit

Ma bucur sa constat ca versurile tale nu fac umbra poeziei Degeaba. A scris Ionesco o piesa in care un el si o ea descopereau treptat (ce ciudat, ce bizar si ce coincidenta) ca locuiau in acelasi oras, pe aceeasi strada, in acelasi bloc, pe aceeasi scara, la acelasi etaj, in acelasi apartament si ca erau sot si sotie. Cam asta mi-a inspirat versul tau \"mi-era rușine să te întreb după 60 de ani cum te cheamă\". Sa nu-ti fie rusine, intreab-o si mai spune-i si tu din cand in cand cum te cheama, cine esti si ce vrei de la ea si in general de la viata. Just in case. (al dracului daca stiu cum sa traduc expresia asta pe moment).

Multam fain Pane (mi se pare ca in ceha Pane e un titlu de nobletze) pentru ca esti primul care-mi da vestea cea buna. As aprecia si mai tare daca mi-ai scrie si doua vorbe despre proza ca sa n-am senzatia ca dau la perete.
Saru\'mana parinte.

Foarte frumos si poznas jocul din ultimele doua versuri. Si culmea e ca nici nu-i ceri prea mult in schimb. Doar sa se lase iubit. (Sau ma insel eu?)

Canta singura poezia asta. Ai reusit sa recreezi o atmosfera curat bacoviana. Strofa a doua face toti banii. Felicitari.

Degeaba: pertinente observatiile tale, dar si un pic subiective, unele dintre ele. De pilda spui ca: \"cu-aroma\" este evident fortat si este punctul slab al primei strofe. Mie versul asta imi gadila papilele gustative. In rest sunt de acord cu tine in ceea ce priveste repetitia \"cuvinte\", dar si inlocuirea cu \"silabe\" e la fel de repetitiva. Cat despre superlative, ce sa zic, m-au atins exact in punctul meu vulnerabil (care nu e nici pe departe calcaiul). Multumesc si stai pe aproape. Din cate am citit se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda.
Anton: o stea primita de la Anton face cat zece, care-i si intrece.

RRostas: Asta e una din posibilele interpretari. Nu e chiar aia pe care am trait-o eu, da-mi place cum gandesti. Ce zici de o posibila trimitere biblica la Geneza?

Ghiocel: cald, spre fierbinte ca-ntotdeauna.

Nic: cu steluta de la Nic, eu ma simt si mai voinic.

Lasand gluma la o parte multumesc tuturor celor care m-au citit chiar daca n-au zabovit in fereastra pentru a-si da cu parerea, caci vorba unui poet anonim contemporan:\"Poetul fara cititori, e ca gradina vara fara flori\". (si-am zis ca las gluma de-o parte!).

Sunt cateva imagini foarte frumoase in poezia asta (visele inchise intre pereti de vant, chilia ce ne-apasa). Ti-am citit toate productiile si panta e ascendenta. Te suie cararea.

Mie mi-a placut textul tau, ba m-a si emotionat pe alocuri. Chestie de gust si de stare.

Hai ca i-ai zis-o presedintelui! Ar trebui sa faci rost de adresa lui de e-mail si sa i-o forwardezi sa vada si el ca si poetul poate sa coboare pe pamant din cand in cand, pana i se mai odihnesc aripile.
Eu nu dau stelute, dau sori.

Nexus. Ma bucur c-ai gasit-o racoritoare, pe canicula asta (la mine, adica \"intr-una din tarile de unde nu s-a mai intors nimeni\") sunt deja -5 grade si continua sa scada. Eu n-am vandut bere pentru ca nu locuiam in camin si mereu i-am invidiat pe caministi pentru viata lor plina.

Emilo. Nu ca as vrea sa par patetic, dar parca facultatea era altfel pe vremea mea. Acum de-abia daca ai timp sa-ti vezi colegii de cateva ori pe luna (deh, fiecare cu trebile lui) daramite sa mai legi si prietenii. Eu am avut parte de o facultate frumoasa, cu practici pe munte de cate o luna de zile si cu iubiri dulci amare ca o cafea dimineata devreme.


Motzoaca si Ghiocel
Nu vreau sa intru intr-o polemica amicala cu voi. Mie imi place primul vers tocmai fiindca face trimitere la Eminescu, reutilizand, reimprospatand intr-un cu totul alt context o atmosfera uzata. Daca vrei e un mod ironic de a-l cita pe marele nostru poet. Si Marin Sorescu si Nichita Stanescu au astfel de trimiteri (nu ca m-as compara cu ei).

Multam tuturor celor care m-au citit.

N-ai ce sa-i faci Pane, oricat te-ai stradui n-ai cum sa lupti impotriva notelor muzicale pe care le scot cuvintele tale \"lovindu-se, amestecandu-se\" ca niste diapazoane elastice cu diferite tonalitati. Cine te-a pus sa fii pasare de noapte?

Ai inceput cu Eminescu in strofa intai si nici n-au cantat de trei ori cocosii ca te-ai si lepadat de Dansul. Oricum ce-a iesit in strofa ultima mi se pare de o mie de ori mai original. Ultimele doua versuri sunt de groaza si la propriu si la figurat: s-auzi cum te-nghite pamantul e aproape ca si cum ai auzi cum se izbesc de fereastra razele de Luna (Blaga) si cum creste iarba (Nichita).
Tine-o asa!

Sunt cateva imagini foarte frumoase in poezia ta (ca cea cu cuvintele care veneau goale pana la brau), insa sunt si cateva fortzari cum e cea cu sufletul care netezea vorbele. Ma duce cu gandul la un polizor, la ceva material, chiar daca mai jos urmeaza comparatia cu raul.
In orice caz prima parte e foarte puternica in ceea ce priveste imagistica. E aproape ca si cum ai vedea un scurt-metraj despre tandrete. Bravo pe jumatate!

Daca tot vorbim despre ritm si metrica, atunci pot sa-mi dau si eu cu parerea si sa zic ca versul trei din strofa a treia ar fi sunat mai bine fara niste, doar cu brazi. In rest foarte sensibila si in acelasi timp foarte expresiva alaturare de cuvinte.