Tandrete

Sunt cateva imagini foarte frumoase in poezia ta (ca cea cu cuvintele care veneau goale pana la brau), insa sunt si cateva fortzari cum e cea cu sufletul care netezea vorbele. Ma duce cu gandul la un polizor, la ceva material, chiar daca mai jos urmeaza comparatia cu raul.
In orice caz prima parte e foarte puternica in ceea ce priveste imagistica. E aproape ca si cum ai vedea un scurt-metraj despre tandrete. Bravo pe jumatate!

imm..nu m-am gandit.
nu te-ai intrebat de multe ori, citind poeziile cuiva, sa zica:oare asta a vrut sa zica?

multumesc pentru jumatate(!)motzoaca

Desi sunt incepator, imi permit sa fac un comentariu:
Poate gresesc, dar mi se pare ca ti-ai suit iubirea prea sus... Ai grija sa nu ai destinul Luceafarului. E adevarat ca in partea a doua te legi cumva de pamant, prin comparatia cu raul, si intr-un fel logica, pentru ca raul, ca orice lucru de pe pamant, isi smulge energia din soare (sotia solara).
Poezia ta este foarte concentrata, da senzatia de bogatie a spiritului. Oricum, e parerea mea. Eu prefer lucrurile mai pamantesti, cu bune si cu rele. Avand in vedere ca nu sunt critic literar, parerea mea este
subiectiva si de aceea sa nu-ti imaginezi ca nu-mi place, e chiar foarte reusita, sub aspect simbolic si imagistic. Poate fi cuprinsa in intregime intr-o imagine.