Sfinx de ceară

Mai rromule, mai omule, mai minoritate vizibila si invizibila bine-ai mai curs-o p-asta. Si unde mai pui ca se aude si scripca in planul doi. Imi place aerul dezinvolt cu care se rostogolesc versurile rotunde fara a lasa sa se intrevada munca de slefuitor al colturilor. Si felul cum e pusa in pagina.

Bravos!

Am mutit pentru moment(si asta ma speriat:)

Mi-a placut.
Tine-o tot asa!!!;)

Nu inteleg nimic. Ajutati-ma !!!!! atat.

Draga Oriana, cari este pluralul de la car (acea mica lighioana care mananca lemnul) iar carii este pluralul de la carie (dentara). Oricum, am studiat DEX-ul inainte de a posta poezia.

How can I help u, dear Papini?

Mi-am permis să o \"zidesc\" în stil clasic și tot bine arată - oricum ai citi-o, cu punctuație sau fără, cu majuscule sau fără... etc.

Excelentă! Iată Poetul - nu numai epigramistul-maestru!


\"mi-e frică de lumină ca lemnului de cari
ca frunzei de omidă ca focului de apă
o brazdă-mi sapă ziua prin globii oculari
la ceasul când fotonii din iriși se adapă

străin devine trupul privirea tot mai nudă
cum amintirea nopțiiî ncepe să mă doară
dar e târziu și ziua mă-nvăluie zăludă
săpând adânc și iute în chipul meu de ceară

e liniște de piatră în mine și-n cuvinte
doar dorul de-ntuneric e-același n-a murit
la margine de lume îngenunchez cuminte
și-ncremenesc vecie cu chip de zeu cioplit\"