Săritură în gol. Asfaltul se cutremură.
Ploaia lăsa pe geamurile aburite stropi mari, sclipind și înmulțind stelele ce se întrezăreau printre norii negri. Zgomotul mașinilor din stradă, acel zgomot
Puzderie de sticlă a fulgerului
însuflețește nisipul ud
sticlește și reflectă valul
și din sărutul lui aerul
se visează abur
ce plouă-n atmosferă
...plutind ca stropul
în coama zvăpăiată
a
mă stingi
mă stingi când pleoapa ți-e închisă
și din durere fumul negru iese
mă stingi când te ascunzi de alb
și inima stâncoasă mă înțeapă
mă stingi sub soarele ardent
când buzele nu-ți sunt
D. urca scara scoțând la fiecare două-trei trepte câte un sunet ciudat. Ochii îi erau roșii. Păreau ieșiți din orbite. Se uita speriat înapoi.
„Când simți că lupta se apropie de sfârșit, tocmai
Pădurea verde se întindea de-a lungul fluviului lăsând să se strecoare printre coama copacilor câteva fulgere purpurii ce gâdilau apa furibundă. Din păcate fluviul nu se putu controla și inundă malul
Germeni de vise
Aveau prioritate
Pe autostrada viscerală.
Jocul lor infinit
Îl binedispunea
Pe tânărul student, adormit
Undeva într-o bancă
Murdară și rece.
Un vis îndrăzneț
Încercă să-l
Adevărul adevărat
Este că n-a existat.
Ce-i acela adevăr?
C-a mușcat Adam din măr?
Că Dumnezeu le-a sădit lor
Pomul ademenitor?
Adevăr adevărat
Cine nu l-a căutat?
Dar o carte nu prea
Primul gât se înfipse în bărbia primului cap. Sânge albastru picură pe podeaua din stejar roșu pe care răsăriră câțiva sori. Capul avea un joc destul de mare. Era al doilea cap cel care se înfipsese
Claustrat în miez de nucă
Diavolul dădu să scape,
Dar barosul îl usucă.
Dă din pleoape...
Din cea dreaptă, din cea stângă;
Ochiul din orbită scapă,
Se rostogolește lângă
Mult prea tare,
Vis palid de lumină sângerie
Se întrevede greu pe cerul plin de ciori
Și ceața vieții e puțin verzuie,
Fantasmă între-atâți croncănitori.
Li-i zborul greu căci aripa-i de smoală;
Doar vântul,
Oglinda lacului ascunde o linie crepusculară, argintiu colorată...
Un banc de pești solzoși creează vârtejuri albastru-aprinse ce murmură bule de oxigen...
Sulițe albe de lumină străpung abisul și
Firavă e mâna ce-o întinde... Îi simt căldura timidă și-o strâng nerăbdător. Se-ncolăcește de mijlocul meu și-mi dăruiește un lung sărut apăsat. Ce buze moi... Mirosul ei mă-mbie și liniștea albă
Pumnul valului zdrobește Stânca.
Alge de culori ucigătoare condimentează nisipul fin.
Spuma caldă... O mângâie; îi mângâie coapsa de bun înotător.
Fiorul stelei căzătoare îi dă o aripă.
... o
Sunet de stele
Macină inimi
Ochi de sepală violetă
Nici gândul însuși
Crochiu de ceruri
Nu se repetă
Zâmbet de piatră
Lacrimă verde
Se tolănește clătinat
Se schimbă cerul
Se schimbă
...scurt. STOP. Gandesc ca un ecou tulburat de nelinisti. STOP. Doresc sa inchid visele in pivnita. STOP....
...scurt. emotie, caldura, durere; toate imi transforma secundele in ore mute. Damful
Petreceri demente, cheflii îndrăzneți,
Peste tot, în oraș, deseori îi vedeți;
Bețivani de lux, prostituate murdare,
Tot ce dorești orașul negru are;
Pupincuriști, moraliști, flegmatici,
Ceață de gheață
Timpul îngheață
Muguri de rouă
Lacrimi ce plouă
Timp de beție
Vie melancolie
Trezește deodată
Tristețea moartă
Doi pași în trei
Tristețea, viața ei
Sugruma minute
Le
VS