Victor Potra

cu „de”-urile tot o să mă războiesc, e o provocare tehnică :)
și imaginile îmi fac cu ochiul, pentru că nu mă conving nici pe mine.

și apropo, deschide comurile la „a scrie” chiar am ceva de „tradus” acolo, sunt curios ce părere o să ai de percepția mea neîmbrăcată în „armură”

Merci,
Victor

deocamdată nu știu să scriu decât vizual, cu riscurile de rigoare

de acord cu „de”-urile

am încercat esențializarea cât am putut, până ce am pierdut sensul titlului, se pare :) ar fi trebuit să fie perspectiva unei ciori, pândind de sus hoiturile (știu că nu se explică poeziile dar vreau să învăț, îmi asum riscul)

ezit în ce privește explicativitatea optzecistă, încă nu m-am lămurit (cu mine însumi) dacă în imaginile punctate de tine e prea mult sau prea puțin.
cumva însă le resimt și eu ca puncte șubrede.

multumesc frumos, o să mai exersez cu textul ăsta - nu am atașamente emoționale față de el, îl voi bucățeli fără remușcări... :)

Victor

Textul chiar curge bine, și deși îți creezi un context riscant eu cred că reușești să-l îndrumi spre umor până la sfârșit. Care sfârșit însă nu mă convinge. Parcă te-ai fi plictisit să mai scrii.
Să mă fac înțeles: mergi mereu în crescendo și la sfârșit ai o poantă de banc. Cititorul din mine se întreabă: și asta-i tot? E păcat de ce-ai construit până acolo, după părerea mea. Ziceam de plictisit de scris pentru că și mie mi se îmtâmplă... :)
De data asta nu am sugestii practice, dar sunt sigur că va prevala inspirația ta.
Doar ca idee, cred că un final ușor dramatic, dezvoltat un pic, ar potența umorul de până atunci.

Victor

Dragă Ioane, cine s-a fript cu Peia suflă și-n laude... :) Tare mă bucur că te-a binedispus și ți se pare un text cu plusuri. Nu era proces de intenție, ci autoprotecție :))
Cât despre liniște, te informez, dacă nu ai văzut deja, că tocmai am sunat deșteptarea! :)) O să-mi folosesc vacanța să mai fac nescaiva isprăvi agonice, hi, hi...

Gheorghe, Pajura e la nord de sud, adică undeva în zona limitrofă a Bucureștiului parvenit. Ca în orice zonă de graniță, acolo ies în evidență mai bine inter(tr)acțiunile... :) Vin și eu la tine acuși, că citii un text mirositor, la care mă zoresc să zic oarece... :D

Madame Mamier, aici m-ați prins, cu „toate otravurile societatii, pe care potra le absoarbe ca un burete”... :) Aș păstra „bagaboante”, pentru că face legătura cu finalul... :D Fauna e complexă, nu? :))

Adrian Firică, faptul că suntem eminamente porcini nu trebuie să ne împiedice să sperăm într-o contra-maladie, de esență caragialescă, de exemplu cea a râsului cu gura până la urechi... știi tu de cine, că deh, există priorități... :D Mă gândesc să susțin cauza veverițelor printr-un text acid, intitulat „Woody feat Chip\'n Dale”, ce părere ai? :)))

Vă mulțumesc tuturor,
Victor

eh, ce bine mi-ar prinde acum și ceva experiență poetică reală, să pot să-l lucrez fără să-l stric... :))
dacă stau să mă gândesc bine, tu, Peia, George Pașa și Anghel sunteți cei de care-mi amintesc (acum la prima mână, nu vreau să nedreptățesc pe nimeni) că m-au ajutat mult: mi-ați oferit soluții în contexte literare concrete, ceea ce este de (ne)prețuit... :)
alfel, mulțumesc pentru aprecierea unui fel de a fi/scrie: dacă nu mă simt viu nebun și năvalnic, atunci la ce bun totul? Până la urmă asta e porția mea de adrenalină... :D

Victor

zău așa, e proză maestre... :))
una cam conjuncturală, poate cam ușurel-ironică, dar chiar într-atâta să-ți displacă nu mă așteptam, hi, hi... :D

acuma... nu știu dacă te-oi fi priceput eu corect, dar de obicei când închei cu \"ura!\" e de rău :))

în fine, știi că nu mă deranjează miștoul, important e să ne mai zbânțuim un pic că e prea liniște pe-aici și ne trece Moșul cu vederea, nu ne mai dă decât cadouri scrobite și cu cravată.

Să ne trăiești, că tare bine le spui,
Victor

scuze, misterele aparițiilor comentariilor mai târziu ne păcălesc uneori... :)
mulțumesc pentru zâmbet.
dacă reușești să organizezi un cenaclu gen serbările zăpezii s-ar putea să facem și ceva rating în condițiile date... :D
Victor

precum spui și tu, nu tot ce predică trebuie sanctificat sau exorcizat... :))
desigur că mai trebuie lucrat, văd eu cum... :D
mulțumesc pentru conotațiile introduse,
Victor

Am înțeles din prima ce ai vrut să spui - cred, îți apare ca o cutie care zăngăne a gol dacă o scuturi. Dar eu nu sunt întru totul de acord cu tine apropos de ceea ce definești ca fiind conținutul sau sensul. Am încercat să scriu ceva metacarnal (de aici trimiterea la Noica, propozițiile concrete nu sunt singurele cu sens, imediatul poate fi transfigurat)... dar e o discuție lungă... și până la urmă rămâne faptul real că nu am de ce să apăr o spunere dacă ea nu a ajuns la urechea potențialului ascultător, receptorul are întotdeauna dreptate, eu nu cred în turnul de fildeș...
Pentru tine principalul viciu este că lipsește trăirea poetică reală, ba mai mult, ea nici nu este accesibilă pe această cale (incompatibilitatea dintre subiect și obiect). În fine, repet, este o discuție lungă despre valențele limbajului poetic ca vehicul de sens, poate ne mijlocește o dată Pictoru o întâlnire și dezbatem pe larg...
Până una alta rămâne gestul piroman al lui Nero... :)

Mulțumesc de clarificări,
Victor

Multumesc de observații, precum spuneam și mai sus o să încerc să-l \"pieptăn\" :)
Victor

Eșecul în fapte-întâmplari îmi este cunoscut de la Noica, cu al său om al prezentului continuu.
Evadarea nu este reușită pentru că spune cu voce prea tare prea puțin.
Dar, cel puțin ca intenție, nu-și propune să aducă în prim-plan ceva (orice) ci să expună, să dea jos niște măști. Exasperarea datorată putredei esențe de sub baletul cuvintelor.
Iar reacția este față de o lume, nu față de un sine gol de conținut.
Dar faptul că textul este perceput-perceptibil așa cum îl descrii, relevă desigur ratarea scopului.

Parafrazându-l pe Jorz (și citatul din \"despre poem\"), dacă nu poți să-i faci nopții un copil, de ce n-ai încerca măcar?
Cu toate riscurile de rigoare... :)

Mulțumesc pentru intervenția rafinată,
Victor

Cum de ne tot nimerim noi la scis comuri în același timp... :)))
Eram în căsuța de com se pare când ai postat.

Așadar... Precum am spus și mai sus, duritățile de limbaj, nesusținute de un conținut ideatic beton au riscul obscenului.
Într-un fel țin la textul ăsta, pentru că e o furie/stare sinceră.
Am să încerc să revin asupra lui. Chiar acum, ca să nu amân ca de obicei la infinit... :)

Mulțumesc de vorbele sincere, ca întotdeauna,
Victor

Draga Alexandru Moga,
precum bine știi nu am nici o reținere în a fi ironic până la agresivitate. Deși \"m-am simțit atacat\" un pic de intervenția Mădălinei de aseară, NU am răspuns în bătaie de joc tocmai deoarece consider, cel puțin într-un punct, că are dreptate. Textul e scris cu prea multă furie și la un moment dat scapă discursul din mână. Aici va trebui să revin. Sunt prea multe atacuri, în toate părțile, care diluează mesajul până la greu comprehensibil. Desigur că în aceste condiții riscul folosirii explicitelor se manifestă din plin. Deci sunt de acord cu această observație a Mădălinei, sper că acum am fost clar.

în privința poeziei bune care zace în rafturi nu știu ce să-ți spun, nu sunt nici editor nici critic, dar cred că este o situație regretabilă, nu una de glorificat.

Madame Mamier, vă mulțumesc pentru observația perspicace, într-adevăr mă interesează și explorarea unui stil provocator de a scrie. Adevărat însă că în această formă a textului mesajul poate fi neclar perceput, precum spuneam și în prima parte a acestui com.

Vă mulțumesc pentru intervenții,
Victor

de aceea îmi place Agonia, este un atelier literar în toată puterea cuvântului.
toate cele spuse de tine sunt de folos și mă vor ajuta să-mi reiau în mână experimentele.
voi reflecta cu atenție asupra celor spuse de tine, mulțumesc că ai acordat timp pentru un om dornic să progreseze.
în concluzie, voi adânci.

mulțumesc,
Victor

textul ăsta e la atelier cam degeaba...
În afară de \"lacrimi de cireșe\", care e cam patetic dar ușor de corectat, e un poem bun, cu potențial.

variantă

\"a venit anotimpul ăsta
proaspăt
ca un guturai
tușesc cald și rece

îl las să mă pătrundă până în măduvă
apoi pot plânge de durere
de cireșe
în prag de iunie\"

poate ar trebui să vă alocați un pic de timp măcar cu cei talentați... :D

Victor

Problema e suficient de interesantă încât să revin :)
Ceea ce mi se pare proaspăt nu este atât varianta de definire a poeziei (deși este și asta) cât metoda de apropiere în interogație asupra poemului ca specie, cu toată hoarda de păreri post-moderniste pândind la orizont... :) Nu sunt critic de poezie, dar sper că pregătirea în filosofie îmi permite să sesizez o metagândire fecundă, promițătoare, atunci câd ea se \"petrece\"... :)

Iar Pașa, iartă-mă dacă te-am folosit ca reper pentru a sublinia cealaltă valență a poemului, în primul tău com tu te-ai ocupat cu preponderență de perspectiva poetică... Te-am folosit în discurs - recunosc - ca pivot de diferențiere pentru perspectiva care mă interesa pe mine, dar nu fac greșeala să-ți subapreciez deschiderea către interogații profunde... :)

Mda, interesant filon, subscriu recomandării :D

Victor

Paradoxal poate (pentru George Pașa de ex... :D) mie mi-a plăcut taman discursul filosofic.
Starea de naștere mereu reluată a „poemului” relevă niște întrebări crescute prin reflecție și o observare destul de atentă a umbrelor gândirii post-moderniste.
Desigur că discursul filosofic, în această formă poetică, poate fi acuzat de lejeritate, dar cred că intră în buna (și neglijata categorie) a scrierilor care exemplifică implicit și care potențează întrebările și reflexivitatea prin forme orientate mai degrabă spre artistic decât spre intelect analitic.
O formă de philo-sophia foarte bine venită în peisajul unei „jungle de simțire” poetică adusă la rangul de idol, nereflectat și prea adesea fără un joc secund real (ca să nu mă întind, aici referința pentru încărcătură ar fi Nichita).

Maestre Jorz, voi da acum năvală și peste celelalte texte citate în comul tău de mai sus, aprecierile mele.

Victor

Savuros... :))
Ironia bine dozată, localizarea cu expresii legate de personaje e riscantă, dar ți-a ieșit (zic eu), e de bun gust.
Mixul cu spoturi pică bine, te duce în credibil exploatând ridicolul TeVelizării României... :)
Un plus pentru numele personajelor. La început nu mi-au plăcut, mi s-au părut ușor forțate, dar se așează bine în context, până la sfârșit Nae Conopidă e un personaj „simpatic”... L-aș mai fi folosit și pe Haralambie Burtică, numele are potențial! :))
Spotul numărul 2 e o bijuterie de miniatură în sine... :D

Cert este că după ce-l citești ți-e foame și poftă de toate alea, deci e bun de citit înainte de masă... :)

Mânca-te-ar ecranizarea, deh, ce să-ți urez... :)
Victor

George, mă bucur că ți-a electrocutat organul filosofarnic (pe care știu că-l ai)...
Interpretabil înseamnă perfectibil bre :)))
Altfel, ne străduim să fie plăcut (serviciul) :D

CÂnd mai ajungi în București dă un semn, ai coordonatele :)

Victor

A fost frumos, deși cam nepopulat (cum spunea Felix) din pricina puținilor autori-personaje...
Oricum, pentru mine rămâne un lucru clar, ilustrat din plin de copertă, care poate și explică prezența timidă: criticul are în palmă ouăle autorilor; oare va stânge pumnul sau nu?... :))
Felix, cu mare respect pentru această nouă abordare a \"criticii ludice\".
Remarcabilă și prezența și intervenția domnului Soviany.
În rest, rămâne un vechi proverb: nu poți să faci omletă fără să... :))

Victor