Victor Potra

Carmen, în fine m-am lămurit de ce jumătate plus una dintre poeziile mele ajung în atelier: pentru că sunt și inginer de formație (prima facultate) și ironiile fine le prind mai greu. În fine am înțeles ce voiai să spui cu manualul de medicină legală (foarte greu mă duce capul uneori/adeseori) Așa că retrag, redirecționez și promit. Cum ce? Să-mi respect condiția și să calculez mai bine înainte să scriu :))

Draga Carmen,
O singură observație: nu fac pe subiectul respectiv analize (îmi lipsește competența), nu-mi propun să epuizez subiectul, nici măcar să fiu echidistant când e vorba de religie, creștinism, ortodoxie. Problema mea e dezechilibrul discursului la nivel general în România. Mă simt atât de depășit de resursele puse în joc de partea cealaltă a baricadei încât nu-mi rămân ca accesibile în imediat decât abordările satirice și/sau veninoase. Bat toba, poate aude cineva și se strânde satul să dezbatem.
Cât despre propagandă, dă căutare pe google la contracepție și ortodoxie și o să ai o mostră. Sau ți-aș fi recomandat să urmărești emisiunea plătită și din banii tăi de pe TVR \"Duhovnicul de la miezul nopții\" dar e în vacanță. Deh, când e lumea la mare până și religia ia o pauză :)
Cât despre manualul de medicină legală, față de care îmi asum discrepanțele, citatul dat de tine îmi aduce în minte o întrebare... Când faci dragoste cu partenerul tău (faci, nu?) și te protejezi pentru a nu rămâne gravidă, nu cumva tocmai comiți un act sexual care categoric nu are ca scop procreerea?
Pentru a nu fi acuzat de polemici în afara subiectului, te las pe tine să tragi concluzia...
Mulțumesc pentru ca_concept, până la urmă am uitat de el în varianta finală.

De acord cu incadrarea discutabila la eseu, daca ar fi existat categoria pamflet acolo ar fi fost locul textului de fata...

În fața acestui eseu nu-mi pot reprima o parafrază a unei vorbe pe care o știu de la bunicul meu: experimentați, experimentați, da’ din barbă să nu dați.

L-am citit de 5 ori: cu amuzament, cu atenție, cu frustrare, cu încăpățânare și cu descurajare. Efectiv e un text care mă face să mă simt un prost. Un ce din intelectul meu sesizează experimentul de dincolo de cuvinte. Dar îmi scapă total exercițiul. Nu pot nici să-l încadrez la categoria „pur și simplu aberant” – să nu mă întrebați de ce…

Așa că cer ajutorul celor mai înțelepți decât mine: de ce mă obsedează acest text care se încăpățânează să-mi rămână obscur în jocul lui secund (dacă are, îmi dau și eu cu părerea…)? Și ce era de așteptat să îmi provoace ca stare (în afară de modestie)…? Accept orice explicații, chiar și cele pentru proști, v-am spus doar că așa mă simt în conotație cu textul…

Și ca să închei cu o altă parafrază, experiment să fie, dacă cultura o cere, da’ să știm și noi! :)

În primul rând mulțumesc pentru sinceritate, Magdalena. Dintotdeauna mi-am dorit să aflu cum se vede din pielea unei femei îmbătrânirea… Nu am reușit să depășesc obstacolele de comunicare până la revelarea perspectivei proprii unei femei cu sufletul mai tânăr decât corpul, mai precis cu evaluarea masculină a corpului său în disonanță cu viața pe care o simte încă clocotind înăuntru.

Suntem cu toții fără doar și poate prizonierii unui mod patriarhal de gândire, rafinat însă în societatea modernă de comercializarea intensivă a imaginii, ceea ce duce acest mod de gândire până la pervertirea ultimă. Nu uita că separarea începe dinainte de grădiniță: haine, jocuri și jucării, apoi modele culturale segregate clar – de la comportamentul adulților până la programa educațională. Trăim într-o lume definită excesiv de Produse iar acesta sunt clar segregate; și cum suntem o societate mercantilă…

Eu însumi, în ciuda unei autoreflexivități critice exersate conștient, nu-mi fac iluzii asupra prizonieratului mental în care mă aflu. Sunt dependent (în sensul în care sunt față de fumat) de frumusețe fizică și tinerețe. Are prea puțină importanță reflexivitatea când intervine procesul hormonal. Precum câinele lui Pavlov, sunt condiționat să mă excit la vederea corpurilor tinere, conforme standardelor ultra-mediatizate. Evident, există autocontrol, dar asta nu desființează reacția primară. Pe de altă parte, atracția conversațională, de interacțiune psihică și spirituală apare de obicei independent de corpul interlocutoarei. Și majoritatea femeilor care îmi spun ceva din acest punct de vedere au depășit de mult vârsta „fetei de la pagina 5”.

De multe ori superbia comunicării duce și la pasiune. Dar Nemesisul sexual plantat în subconștient revine mereu. Mai devreme sau mai târziu. Și cad în capcana evidențiată de Noica, de a repeta aceeași experiență în diferite contexte, fără a câștiga nimic. Consum un corp și cu disperare constat că dincolo de el nu se află mai nimic. Decât ceea ce știam de la început: o carne fragedă și tânără.

Majoritatea bărbaților nu-și fac asemenea probleme. Se conformează instinctelor, consumă ce e de consumat și apoi mai departe. Sunt ghiftuiți până li se face din nou foame, până la următoarea prăjitură. E modelul consumatorului, generat pe coordonate patriarhale. E însă și o pierdere extremă: dragostea cu o femeie de peste 50 de ani de exemplu, poate fi atât de spectaculoasă… Feminitatea are atât de multe de spus și de dăruit (fac parte dintre răsfățații care au primit) mai ales când complexitatea sentimentelor și a cunoașterii trece de pragul critic de 35-40 de ani… Un preaplin care nu are unde să se reverse. Cel puțin așa îl percep eu, din exterior, dar cu șansa unui colț de văl ridicat de pe realitatea trăirii interioare. Pentru care îți mulțumesc.