Victor Potra

Am hormonii garați în altă parte, așă că nu trebuie să te îngrijorezi pentru locul tău de parcare :))
As for the swamp wrestling, I suppose I deserve this.
Oricum, eu nu am citit textul ca pe unul cu mesaj feminist. E pur și simplu perspectiva unei femei puternice asupra relaționării, exprimarea nevoii de partener real, care să fie mai mult decât o anexă. Faptul că autoarea nu e o \"calină\", poate induce ideea de abordare militantă. Nu cred că e cazul, eu văd o feminitate prezervată, cu grijă chiar :))
As for the juicy cock-fight, don\'t cry for me, Argentina, I\'m not a good player, \'cause I take no prisoners...

... de falsa politețe pe care o practici tu. Simbolistica ne permite să râdem, să fim vii. Doar n-o să ne \"ghandizezi\" pe toți, nu? Pentru tine aș fi folosit simbolul taurului, dar văd că nu mai este cazul, ești așezat cuminte la jugul literaturii, tragi responsabil pentru bine neamului. Cât despre textul de mai sus, e o vorbă: \"bărbații e porci\". Asta e poanta implicită care ți-a scăpat.
Până la tine nu știam că arhiconii sunt lipsiți de umor... :))

Mă bucur că am început să pot prinde imaginile și trăirile ce le am uneori, în versuri. În poeziile de început eșuam constant, devenise atât de frustrant încât renunțasem la lirism ca formă de exprimare. Percepțiile și răsfrângerile voastre înseamnă mult pentru mine, e feedbackul de care aveam nevoie pentru a încerca restaurarea poeziei în arhitectura mea interioară.
Mulțumesc :)

Corina, e un vechi proverb românesc, sper că nu l-ai uitat : \"Porcului de rasă, de nimic nu-i pasă\". Așa și cu bărbatul mediu (eu fiind excepția care confirmă inutilitatea căutării). Uite, cum ai vorbit de troacă, se și aud guițături în preajmă! :)) În momentul în care iei masculinul la albit, vei avea diferite surprize. Printre altele, că se topește în clor, sau că vine să-ți vomite un pastel în poală - după capacitate și imaginație.

Poemul tău e de o duritate pură. Evident, va fi consumat doar de cei care nu se simt vizați :)) Rămâne o descriere puternică, sintetică, a repetabilului eșec prin consumul celuilalt. Eșecul fiind al trăirii în doi. Pentru actul 5 dintr-o piesă a mea, în care trebuie să explicitez dezastrul conviețuirii ca hobby pentru omorât serile, căutam o cheie. Am găsit-o aici, precisă ca un bisturiu.
\"mai mereu IQ-ul ți se topește între coapsele mele\" e o frază atât de adevărată încât mi-au trebuit 20 de ani să învăț să evit situația. Am conchis că nu am nevoie de IQ, și lucrurile au fost brusc în regulă... :))
În rest... Give the swamp to the pigs... and don\'t let them out! :))

Ser ot tgocna, \"2084\" e un proiect la care țin mult. Ar trebui să fie piatra mea de încercare. Lumea aceea (posibilă, sper niciodată realizată) e deja construită în mintea-mi, mă simt încă neajutorat, ca mijloace scriitoricești, s-o dau la iveală. De vezi, pe lângă cele bune, și stângăcii, rogu-te! Fii fără cruțare! Dar și încurajările, de la cei așezați în grația revelațiilor, sunt tare bune, de pus în traistă, la drum. :)

Cum faceți voi atât de grea plecarea, lăudând cu atâta har pacea!... Dar oare ați mai prețui într-atâta veșmântul calm, țesut de mână, de nu ar fi așternut peste cicatrice? Desigur, veți spune, doar nu suntem barbare abia ieșite din grotă, cântărindu-te după lățimea blănii de urs! Și totuși! Nenumăratele mele plecări, mi-au dat măsura blândeții: o fâșie îngustă, așternută peste coapse, când ea vrea să doarmă... Și-apoi, din nou, cum ați ști că e marea liniștită fără furtună, cât de bine îi stă iubitului tuns fără să-l fi văzut pletos?...
Plecarea înființează întoarcerea, și locul întru care adaști, capul lăsat încrezător în poala ei, dar poarta! POARTA! Ea spune că iarăși vei zbuciuma cărări necunoscute, legănând în năframă amintirea ei.

Corina, Angela, mulțumesc pentru adierea răcoroasă pe frunte, vă dedic gândurile de mai sus, crescute în momentul meu de pace.

Florian, probabil că în varianta finală a romanului acțiunea nu se va mai desfășura în România și într-un spațiu explicit ortodox. Pur și simplu din considerente pragmatice, cred că limitează drastic publicul cărții. Dar scrierea într-un alt context religios necesită un research pe care nu am nici timpul, nici cheful să-l fac acum, deocamdată mă voi strădui să așez firul epic în pagină. Textul este mai dens decât alte scriei ale mele, are multe referințe încrucișate, mă aștept ca publicarea pe bucățele să aibă un succes mai mic decât nuvelele, cel puțin în varianta on-line. Sper că viziunea totală se va dovedi până la urmă suficient de puternică pentru a crea un ansamblu reușit, publicabil.
Cât despre refuzul specializării, chiar dacă nu este obligatoriu, este cel puțin dezirabil - pentru mine. De altfel văd că îl practică și mulți agonici, care scriu poezie mult mai bine decât mine, și ar putea să se mulțumească cu asta. Nu o fac, și acest lucru este îmbucurător. În ce mă privește, vreau să scriu și un basm, promis Danei Banu, și care deja mă bântuie, apoi, oarecum liniștit, o să încerc să închid câteva din proiectele lăsate deschise.
Mulțumesc pentru încurajări :)

Leonard, prima parte e un fel de intro... A doua o scurtă fișă biografică a unui personaj dispărut în 2084, când se petrece acțiunea, dar la care se va face referire în mod intensiv.
Primele două părți sunt de fapt documente, pe care le vom regăsi în următorul capitol :) Deci observația ta e perfect corectă, doar că rostul lor se va preciza începând cu patru. Deh, dacă m-am băgat la roman... :))
Mă bucur că ți-a plăcut și completarea din plămâni, mulțumesc pentru scrierea târzie.

Ionela, aveam emoții că nu-ți place! :) Mulțam încă o dată. Sper să visezi altceva decât ce ai citit înainte de culcare! :))

... Jonele, că nu ți-am scris și pasul doi și trei, în Rai.
Da\' până acolo, uite că ne mănâncă viziunile. Mai trebui să scriu și \"patru\" aici, pentru că îl am de ceva vreme în cap și începe să se \"răcească\".
Și dacă nu ți-a plăcut \"marmoreeană\", o fac de gresie, și păru\' de smoală :))
Mulțam pentru intempestiva citire :)

Mulțumesc pentru sugestii, pe măsură ce învăț, am să încerc periodic să-mi revăd scrierile, mai ales poeziile. Rima era involuntară, o să mă gândesc ce să pun acolo.
Mulțumesc încă o dată.

Cu toate viziunile și premonițiile ei? Zău că acolo aș mai fi vrut 2 versuri :) Toate imaginile sunt puternice, dar, cumva, cea cu maidanezul m-a captivat până la a-mi imagina cele mai trăznite deznodăminte... :)
O frumoasă deconstrucție în cautarea esenței - parfumul de femeie, rămas inefabil întru inhalarea noastră, a tuturor celor ce dorim să capturăm și pastrăm feminitatea, în noi :)

Dincolo de zâmbetul care descrețește fruntea, rămâne și un bun exercițiu de reluare a sintagmelor din limba română utilizate uneori automat, de joacă cu acestea, la modul relaxat. Un text foarte \"comestibil\", cu mici perle servite ca entertainement.

Rafinamantul imaginilor care dansează într-o curtare virtuală, sugestia rafinată a multiplelor percepții masculine (sau nu neapărat), care vin să completeze o multiplicitatea în întreg, aceea a revărsării de feminitate, îmi induc un \"sex appeal\" paradoxal, total desprins de fizicul punctului de radiere.
Firească deci, evitarea oglinzii, ca superfluă, concluzia că \"încă arăt bine\" era deja constituită, repede, taxiul, până nu sar aștia pe mine! :)

... și sintetică, a unei stări de fapt care a \"scos din cărți\" presa, ca unul dintre pilonii de sprijin ai democrației. Certific, cu propria-mi experiență, toate cele spuse mai sus, și adaug că subscriu la concluziile analizei.
Excelent, domnule Otrocol, și, în plus, un discurs foarte echilibrat. Pică foarte bine după toată gălăgia făcută de golanul ăla demagog de Potra :) Lăsând gluma la o parte, ați reușit să ne expuneți pe scurt premisele unei crize în plină desfășurare, cu o pertinență calmă, pe care o apreciez.

Mihai, nu am uitat nici despre populismul liderilor apăruți târziu în Piață, nici despre faptul că minerii au fost \"masă de manevră\". Scena din 14 iunie, de care am povestit, este doar imaginea concretă a represiunii pe care puterea de atunci a inventat-o pentru a stopa revolta care ducea cu pași repezi către adoptarea generalizată a punctului 8 al declarației de la Timișoara. Era o revoltă nonviolentă, și asta a constituit o problemă majoră a liderilor vremii. Până la urmă, cheia soluției a constituit-o manipularea continuă (le-a luat aproape o lună) pentru a genera o situație extremă care să reclame măsuri extreme.
În altă ordine de idei, eu cred că suntem pe acest site și pentru a dezbate problematici sociale și politicice, într-o manieră pe cât posibil analitică, desigur. Lucru care mie nu îmi iese întotdeauna... :)

Ioana, desigur că ai dreptate. Inițiativele concrete sunt cele care pot genera schimbare. Însă logica spune că mai întâi trebuie să dorești schimbarea, apoi să știi unde este ea necesară și cu ce te confrunți, apoi poți încerca să \"parezi\" cu fapte notabile :)

Adrian, hai să-ți spun ce înseamnă aliat \"sine die\" (termenul nu e deloc întâmplător) în contextul dat. Presupunând că reușesc să generez o inițiativă a unor intelectuali (termen foarte generic), având ca nucleu comunitatea agonică, a cărui scop declarat să fie ajutorarea cu burse de studiu a copiilor merituoși, burse care ar urma să provină integral din mediul privat sau din fonduri europene, presupunând această coagulare, ai accepta să fii unul dintre ambasadorii ei? Ai accepta să fii intectualul fin, rasat, care să arate elegant celor de la care o să cerem implicare financiară, că lumea e mai mult decât posesie, și că merită să investească în cultură și învățătură? Aceasta înseamnă aliat \"sine die\": în ziua în care va fi nevoie de el.
Practic, mulți dintre cei care au comentat ultimele 2 texte din seria \"Criza de rebeli\" au avut această reacție: vino cu ceva concret și vom fi alături de tine. Până și moroconăsul și scepticul Jorz (sau așa am înteles eu reacția lui). Acesta sunt aliații \"sine die\" pentru o cauză de restaurare a educației și culturii.
Pe de altă parte, aceste texte explorează o problematică care mă bântuie cu disperare. Ce vom pune în fața lor, a tinerilor, care să aibă măcar o șansă de atractivitate și competitivitate în fața asaltului entertainmentului facil și a recunoașterii de gașcă?
Ce am explorat sumar în eseul de mai sus, este un mod larg răspândit de a gândi o ierarhie în rândul multor tineri, azi. Că sunt sau nu maneliști, nu are nici o importanță. Apropo, melodia dată NU este manea, este o încercare de stil între manea și hip-hop, care nu a prea prins în România. Deci nu este vorba de maneliști, ci de un sistem de valori care se clădește din școala primară și care exclude din start cultura ca având vreo utilitate, atât din punct de vedere practic cât și din perspectiva prestigiului.
Nu în ultimul rând generala răspândire a \"răului\" în timp și spațiu, nu face futilă denunțarea sa. Una dintre problemele României, poate că este și această atitudine timid-delăsătoare, \"ce să mai mă dau și eu în spectacol, parcă nu se cunosc problemele...\" Se cunosc, dar se vede treaba că cei însărcinați să le rezolve, fie și parțial, sunt experți în a uita de ele. Cineva trebuie să facă de gardă, iar presa nu este suficientă, dintr-o mie de motive, motive pentru care tu o eviți de mai bine de patru ani.
Coincidență sau nu, cam tot de 4 ani, a început să-mi fie și mie din ce în ce mai greață de presă și TV. Acum 3 ani am încetat complet să mai iau ziare, acum doi ani, odată cu plecarea din producția TV, am abandonat și privitul la televizor. Acum, mă forțez (nu e un eufemism) să urmăresc măcar un jurnal de știri, la 2-3 zile. Nu se reduce totul în viață la a fi bengos, dar cum le explici aceasta celor care cred pe dos? Trebuie să le urmărești \"dieta\" spirituală, altfel vei veni cu un discurs luminos și perfect paralel cu apetența ce va fi rămas de exploatat în ei.
În final, de acord cu acoperirea scrisorii de credit, și cu tot ce implică această sintagmă, inclusiv în ceea ce mă privește. Din punctul meu de vedere, reacțiile de pe agonia, fie și polemice, mi se par extrem de încurajatoare. Nu sunt singur. Și e timpul pentru gândit inițiative concrete. Între timp, nu mă voi reține în a pune degetul pe rănile purulente ale societății românești, fie în nuvele, fie în aceste scrieri polemice.

Aș fi spus că este o fabulă, dacă nu ar fi fost atât de curgător-legănătoare scrierea aceasta. Împărtășim ce am adunat printr-un proces de risipire întru împlinirea nevoilor celor căutători, didacticismul este superflu, adevărata dăruire este anonimă, la marginea căsuței unde, în fine ne-am oprit, mulțumesc dom\' profesor, am plecat cu ce mi-a trebuit de la marginea textului domniei voastre...

Între furtunile care-mi împiedică sângele să se îngroașe, îmi soct din buzunarul de la piept micul meu gând perfect, îl așez în față, și atunci mă odihnesc... :)
De curând, am învățat să vorbesc cu domnia sa, năsturelul de fericire, fără să mai pierd șirul vorbelor de prea mult drag... Și chiar mi-a plăcut această ultimă conversație, așa că am împărtasit-o :)

...mai întâi trebuie să reprezinți ceva. Am spus-o și în eseul precedent, intră în scenă calculul meschin al numerelor care stau în spatele vocii/vocilor. Și încă o condiție, nu tocmai ușor de respectat în atmosfera orgoliosă a intelectualului român: asumarea, fie și minimalistă, a unui scop comun.
Fără mare tam-tam, pot să-ți spun că am pornit o inițiativă de comunitate care se adresează oamenilor de teatru și film. Mai multe detalii o să-ți ofer direct (dacă te interesează) după ce facem schimb de tel. pe email. Fără a avea buzunarele nici groase, nici cu totul subțiri, am investit deja în acest proiect o sumă consistentă, bani pe care nu-i câștig ușor.
Lucrurile pot fi mișcate din loc. Și acolo unde am încercat eu să le urnesc, am constatat un lucru: mai întâi trebuie găsiți oamenii care să creadă într-un ideal comun, apoi vor apărea și ideile, și în cele din urmă apar și banii.
Schimbarea este posibilă!
Nu pot să fac public exemplul de care îți spuneam pe agonia, nu ar fi corect. Dar te aștept la o discuție directă.

Până la urmă, pe diverse coordonate, eu adresez o unică întrebare: chiar vă convine ce e în jur? Sunteți convinși că nu e nimic de făcut? Nu am soluții, ce tare-aș fi de le-aș avea... Maxima răsplată care poate veni din textele acestea este ca cineva, și apoi încă cineva, și încă și încă, să-și pună întrebări, să-și asume revolta constructivă a ideii că se poate și altfel, \"cum? hai să vedem...\"
Mi-aș dori ca aceste intervenții ale mele să coaguleze cumva, până la urmă, ceva comparabil cu GDS-ul. Să aducă împreună oameni dedicați schimbării. Pentru a preîntâmpina remarci răutăcioase, repet ceea ce am mai spus adesea, acela este momentul unde eu văd rolul meu încheindu-se.
Mulțumesc pentru intervenție, trebuie să-mi recunosc slăbiciunea nevoii de a ști că cele spuse de mine nu zboară doar în pustie...
Răspunsurile și soluțiile vor fi ale voastre, în primul rând ale celor tineri sper, cei care vă asumați revolta creativă versus vegetativ.

Nu gestionez prea bine un șir lung de comentarii, am uitat să îți mulțumesc pentru intervenție și, mai ales, pentru întrebare. Chiar, care sunt?
Am totuși o nelămurire: ce înseamnă \"care gândesc și simt cum ar trebui\" ?