Umbră de parfum

Cu toate viziunile și premonițiile ei? Zău că acolo aș mai fi vrut 2 versuri :) Toate imaginile sunt puternice, dar, cumva, cea cu maidanezul m-a captivat până la a-mi imagina cele mai trăznite deznodăminte... :)
O frumoasă deconstrucție în cautarea esenței - parfumul de femeie, rămas inefabil întru inhalarea noastră, a tuturor celor ce dorim să capturăm și pastrăm feminitatea, în noi :)

Din contradictii traim. Si astfel devenim. E aici vorba de anima, de transformare. Imi place limbajul poetic, sacadat. Ultimele doua versuri dau intelegerea necesara.
Cu prietenie, LIM.

aceeași intrebare:ce a făcut cățelul?chiar e o pauză acolo,dar e numai și numai decizia ta.îmi place cum găndești în versuri,mai rar persoane ca tine.prezența/absența unei femei generează un transplant de farmec fie el nociv,fie el binefăcător.felicitări pentru surprinderea nucleului emoțional!

VICTOR
Parfumul femeii este un blazon al feminității ei, o umbră senzuală pe care o purtăm cu noi în minte, un preludiu al iubirii.
Ai inhalat parfumul poeziei și apoi l-ai clasificat și l-ai descris în cuvintele ce au surprins esența, pentru care îți mulțumesc.

LIVIU
Ideea este baza pe care am construit poemul, ideea de risipire a nurilor unei femei și de aglutinare a părților ei în oamenii care aveau nevoie.
Liviu îți sunt recunoscător că, din peisajul liric policrom și variat al site-ului, ai desprins o nuanță ce definește creația personală.

Ce a făcut maidanezul după ce a băut din substanța scursă din ochii clarvăzătorului poate voi reda într-o poezie viitoare.
Sunt de acord cu tine că poezia trebuie gândită, pentru a te elibera de constrângerea formelor lirice.
Comentariul tău de calitate mi-a făcut plăcere.