Victor Potra

crizele de iubire față de mine însumi mă lasă cam flasc-mofluz, așă că scotoceam după ceva revigorant pe agonia, și mi-am adus aminte de poemul tău...

imaginea de tractir pe care o asociezi vieții, care începe fardată și se termină odată cu golirea portofelului - ai noroc dacă apuci dimineața - starea de sictir croșetată precis, fără tânguiri și tăvălit pe jos, precum și diagnosticul de la care se poate reîncepe - e \"de porc\", toate mă penetrează mulțumitor, lubrefiind neuronii rămași în viață după exorcizăriile proprii.

Un text de avut într-o carte, pentru că, iată, revii la el... :)

Sunt curios cum o să arate textele tale după ce cureți bujiile și dai la starter din nou... :))

Te citim, te citim...

LIM, dacă ai văzut că e vorba și de respingere, de fapt mai tot timpul, în joc secund, înseamnă că pot să număr încă o întâlnire reușită: gândul și-a găsit drumul... Mulțumesc pentru lectură.

Maria, bine ai venit pe aici. Recomandarea medicului: să nu ne abținem! Eu unul a-d-o-r declarațiile. :)) Mi s-a spus că o să fac diabet din cauza asta, dar am hotărât să mă risc. Mă bucur că ai gustat ironia, și apreciez că ai remarcat și subtitlul :)

Cu drag amândurora, Victor

... de aceea nu o să fac nici un balet și o să te întreb explicit: ți se pare deranjantă ruperea la fulgi? Acolo am intenționat un fel de duș rece, care poate merge, în funcție de cititor, de la eșec al postludiului în fața ecranului TV la medierea absurdă a celor mai puternice trăiri (chiar primele)... etc. Nu e cazul să explic prea mult, rostul era să las un gând deschis...
Dar fractura intenționa să provoace cititorul la refacerea punții, asta e ceea ce aș vrea să știu dacă am reușit...

Mulțumesc pentru toate comurile tale, care sunt mult mai mult decât simple semne de lectură, V.

... că ești în stare să aperi și principii, nu doar opinii... De asemenea, punctul de reper exterior, chiar sceptic, e bine venit.
Dar uiți un lucru esențial: Călin face ceea ce lipsește acum în România, nu ceva care este în exces... Și nu e vorba de nici o cântare, ci doar de oameni care își fixează un reper comun, inițial, pentru preluarea trăirii artistice pe cont propriu, dar fiind în comniune cu ceilalți, printru Nichita... Totul e o trambulină, nu un eșec în suficiență...
Zău, chiar suntem prea puțini în România ca să ne câinim unii pe ceilalți...

ratare a cmuniunii cu el și trăirea sa = ratare a comuniunii cu el și a trăirii sale

Nu pot fi prezent, dar am să vă rog, pentru mântuirea sufletului meu, să citiți și această poezie....


\"Savonarola

Mi se-arătă Savonarola care-mi zise:
Să ardem copacii pe rugul vanităților,
să ardem iarba, grâul, porumbul,
ca să fie totul mai simplu !
Să sfărâmăm pietrele, să smulgem
râurile din albie, ca să fie totul
mai simplu, cu mult mai simplu !
Să renunțăm la picioare,
pentru că mersul e-o vanitate.
Să renunțăm la privire,
pentru că ochiul e-o vanitate.
Să renunțăm la auz pentru că urechea
e-o vanitate.
Să renunțăm la mâini,
ca să fie totul mai simplu, cu mult
mai simplu !
Mi se-arătă Savonarola în vis,
ca o rană veche a creierului lumii.
Mi se-arătă în vis
și m-am trezit urlând și strigând.\"


Comemorarea nonconformistului nu poate fi un conformism, nu când se citește dintr-însul.
Nu orice adunare este o predare.
Sunt vulnerabili în fața pericolului violului estetic doar cei pasivi, în umbra pastișei. Creatorii își iau injecția cu adrenalină și sar, nu se înrolează.
Nichita nu poate fi adulat decât prin ratare a cmuniunii cu el și trăirea sa.
Pericolul gândirii mici este real. Acesta îi privește pe cei slabi. Absolutizarea lui este apanajul celor goi de speranță.

Călin, tu știi, reverență...

Toamnă pentru că trebuie cules copt și trebuie să fie anotimpul în care se sfârșesc cicluri. Ecran pentru că TV.
Sushi pe limba încinsă? semipreparat... :)) de fapt nu, nu asta aveam în gât...
Cu drag pentru adâncire în dezvirginare, V.

Dragă Emilia, un roman sau o nuvelă este ca un film: nu trebuie să-l repeți în experiența personală pentru a experimenta trăirile cuprinse și pentru a empatiza cu suferințele și dilemele umane expuse.
Pe de altă parte, cred că există destule persoane, care puse să aleagă între moartea copilului și moartea sufletului lor, s-ar sacrifica. Până la urmă aici este și un sacrificiu al tatălui, a tot ceea ce consideră el ca fiind pilon moral. În numele supraviețuirii fiului...
Mulțumesc pentru lectură și semn...

Liviu, m-ai surprins, recunosc... Nu eram sigur dacă am reușit să transmit starea aceea de empatie cu planeta noastră, atât de agresată de om... E un text generat de câteva gânduri... să le zicem \"ecologice\". Am avut o viziune de deșert și moarte generalizată, aseară, și am încercat să o transmit...
Într-adevăr, am o senzație că planeta se va răzbuna răsuflând adânc asupra noastră, prădătorii supremi, pentru a se regenera...
Mă bucur că gândul a ajuns la tine, mulțumesc :)

Laurențiu Ghiță, dragule, profit de ocazie pentru a-ți mulțumi și pentru susținerea pe care mi-ai oferit-o la primul meu eseu pe agonia, acum mai bine de un an. În iulie 2008, recitind șirul de comentarii din 2007, am avut curajul să încerc din nou. Dorința de a relua lupta ți se datorează, în bună parte... :)
Îmi voi relua și scrierile din seria totalitarismului creștin, dar următorul eseu va fi unul de poziționare și clarificare de termeni.
Până atunci, oferim \"alternative\", de la proză la poezii pentru copii :))
Te mai aștept! :)

Și eu am pierdut jumătate din „fun”! Nu-i nimic, recuperez acum :)

Paule, Paule, vezi dacă nu folosești succesiunea două puncte paranteză de închidere? E drept că poanta nu mai era atât de bună… :) Oricum e o cruzime să-l faci pe Orășanu să dea de băut la prieteni degeaba… :))

Domnule Orășanu. Dacă ar veni Anghel, de exemplu, și mi-ar spune „șterge-ți toate textele și pleacă de pe site-ul ăsta”, deși nu are nici un drept s-o facă, aș fi tentat să-l invit să-mi spună asta în față, cu argumente, eventual la un cenaclu agonic. Și aș accepta să plec, dacă ar fi și în asentimentul celorlalți. Nu e cazul în ceea ce vă privește, este inutil să vă osteniți… :)

Și ajungem în mod natural la familia Anghelide, încrengătura Pop. Păi cu ce-aș putea eu să te contrazic, Anghel dragă, că într-o formă ușor diferită susțin același lucru ca și cel expus de tine… Doar două observații: NU SUNT ATEU (poate reții de data asta :)), iar comul tău este scris ca și cum eu aș fi susținut teza exact contrară… Foarte bun ca tactică, dar tot nu mă prind ce glande ascunse ale plăcerii îți stimulează punerea mea la muncă comentatoristică… Oricum, nu mă mai joc, mai bine scriu un text coerent în care expun clar o poziție… :) Apropo, erau pe vremuri (95 – 98) cursuri de morală și etică pentru copii, în care învățau fix „să nu dea-n cap… etc.”. Și, într-adevăr, dorința mea este ca acești copii care cresc acum (nu doar fiul meu) să aibă de ales între mai multe seturi de valori posibile. Deci e nevoie de o ofertă diversificată… :) În rest, țin să-ți spun că mi s-au dat ca exemplu comurile tale pentru pătrundere, și ca soluție echilibrată a unei probleme complexe, bla-bla… Bravo, 10 plus! Gata, te-am pupat! (că tot m-a trimis Orășanu pe siteurile de băieți :)))))

Dana Banu, mare dreptate ai avut cu redirijarea efortului… :)
Evident, acest text în sine nu are pretenția de a fi nici sclipitor, nici profund. Interesul a survenit față de dezbaterea din subtext. Nici așa nu-i rău, dacă avem de câștigat ceva. Oricum textul e amuzant și place copiilor, asta am testat-o. Acu nu mai pot să șterg notele, că se face referire la ele, promit că pe viitor nu mai fac, nene Elian… :))

Bella-dona, am vorbit serios când am spus că-mi place „încercarea timidă”. Oricum, un stil foarte delicat de ați expune atât observațiile corective, cât și susținerea, am înțeles mesajul… :)

Noemi, dacă nici tu nu ai priceput că rostul unor abordări precum ale mele este exact să facă improbabilă perspectiva la care se referă, atunci… clar e defect ceva în modul meu de exprimare… Ireparabil se referea la o situație psihologică SAU/ȘI socială IREVERSIBILÃ. De exemplu instalarea lui Hitler la putere a fost un rău ireversibil… cel puțin cu mijloace pașnice… Împiedicarea dezvoltării spirituale complexe a unui copil, la vârsta la care se formează deprinderi cognitive esențiale, este cel mai adesea ireversibilă… Da, știu, o discuție nesfârșită…
Pe de altă parte, îți mulțumesc pentru reamintirea „regulilor de combat” :)) Mie mi-a prins bine ceva detașare, de exemplu, de la distanță domnul Orășanu pare teribil de amuzant, nu mai e deloc enervant… :)

Laurențiu, mă bucur că ai zâmbit și tu la șotia mea. Cică în Iad e plin de încruntați :))

Liviu, nu te mai îngrijora că o să pățesc cine știe ce „din cauza ta” :)) Dacă o să mă trăsnească ceva, e pentru că mi-o caut cu lumânarea…
Îți mai spun o dată: am constatat, din postura de „opozant”, că site-ul ăsta e condus de oameni normali la cap, chiar dacă mulți sunt foarte orgolioși… :))

Anghel, da, dar...
Dana, desigur, și încă mai mult...
Bella, mie îmi place, de ce n-o postezi? :)

Revin peste 2-3 ore cu niște răspunsuri cumsecade, acum am fugit... :)
V.

Mi s-a pus pata și am căutat acuși legea învățământului și am buchisit-o. Ai dreptate! Conform legii, Art. 9 (2) \"La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz situatia scolara se incheie fara aceasta disciplina.\" Doar că mi s-a spus în continuu altceva la școală... Și mie, și celorlalți părinți. Mea culpa...
Am să mă prezint cu jalba-n vârf de bâț cât de curând, sunt curios de reacția celor din sistem...
Apropo, mai există ceva drăguț în lege: Art. 11 (3) \"In invatamant se interzice prozelitismul religios.\" Desigur că este inoperabil, fără o definiție a \"prozelitismului religios\", dar are aromă de cui al lui Pepelea această bucățică... :))

Mulțumesc pentru precizări și urări, aceleași gânduri bune și ție...

Nici o metaforă \"grea\", nici o trimitere \"adâncă\", nici o \"rupere de creieri\" - e de-a dreptul încântător acest poem... Nu mă bag la critică literară, că nu-i de nasul meu, dar starea de legeritate a navigării printr-o lume ușor diformă, privită cu amuzament, mi-a indus o stare de zburdălnicie vecină cu fericirea copilăriei lipsite de griji. Și este atât de dinamic și plin de vizual... Cel mai mult mi-a plăcut:
\"în ultimul timp a citit sute de necrologuri
și n-a vărsat o lacrimă
n-a vărsat nimic\" :)) genial!

Nu sunt sigur că am înțeles corect partea asta:
\"din ghivece cresc plante delicate și cîntătoare
Waldo le culege pe rînd și le așază unul peste altul\"
unul peste altul, adică ghivecele? Apoi urmează piramida vie...

Da, mă simt și eu un om normal care poate să citească poezie cu plăcere, mulțumesc Olguța, mulțumesc Waldo, mulțumesc Liviu :))

Dragă Anghel, uneori îmi vine să mă pup de băiat deștept ce mă aflu... Ce bine că ți-am scris la \"Moș Crăciun...\" înainte, în starea zen...

Acu, dragu\' neichii, dacă întrebași, uite că vine:
1. Nu știu cu siguranță, d\'aia păstrez dubitativul în exprimare, în locul unor afirmații definitive. Oricum nu pot demonstra nimic.
2. Zău că nu mă interesează de fapt problema, decât în măsura în care mi se pare o lașitate să nu-ți asumi cuvintele și faptele. Eu am fost la cenaclu, și am fost în stare să dau mâna și cu Mihuț, și cu Paul Bogdan, și cu Nică Mădălina - ca să vorbesc doar de cei pe care i-am călcat pe bătături. Agresivitatea combinată cu lașitate este însă o combinație care mă dezgustă. Asta în ce privește motivația mea.
3. Am această informație, repet, neverificată, de la cel puțin cinci persoane. Cum naiba aș putea să-ți spun numele lor pe un site public? Hai că asta nu mai trebuie s-o explic, că e evidentă... :))
4. Încă o dată te rog să faci diferența între conversațiile și socializarea normală pe mess (by the way, eu prefer telefonul), care la mine e episodică, din cauza lipsei de timp, și presupusa conspirație pe care o vezi în jurul meu... :))

Ce dracu\' să-ți mai zic Anghele, eu sunt un om deschis, și cred că am ajuns și cam singuratic. Chiar îmi place să fiu pe cont propriu - nu doar pe agonia - mă mobilizează. Sunt extrem de vizibil și transparent, și dacă dorești să afli mai multe, repet invitația pe care ți-am mai făcut-o: hai la o bere! Nu am nici o reținere să mă văd față-n față cu un om inteligent.
Să trăiești, V.

Adică am luat aproape toate sugestiile și observațiile tale și le-am aplicat. Rima șchioapă garaj/deranj am păstrat-o că îmi place mult combinația, iar \"jucării iubitoare de copii\" are succes la puștime, așa că rămâne și ea. Mulțam mult. Vezi acuși dacă e mai bine.

PS. Recunosc că am văzut cu coada ochiului un com al tău la \"șacali\", dar m-am ferit să-l citesc, să nu-mi stric starea zen pe care mi-o recomandai (by the way, știi că funcționează? nu cu muzică, ci cu desene animate Disney!)

Merci, și sărbători fericite, că nu apucai să-ți urez :))

... doar că mi-e cam somn și mi s-a terminat vinul... Nu te superi dacă răspund mai pe larg mâine, nu?

Totuși, un feedback scurt: fiind înconjurat de copii (fi-miu și prietenii), am putut testa ușor. Cel puțin bucata
\"Avea lista-n GPS,
de la Cora luase-un fes,
de la Carrefour jucării
iubitoare de copii.\"
are toate șansele să fie un refren la fel de popular ca \"mamaaaaa... mi-au furat banana... etc.\"

Bancul - genial, am râs de m-am stricat, abia aștept să-l spun puștilor, să văd dacă se prind :))

PS. Moșu\' nu-i ateu, da\' are linie directă cu Șefu\' și se oftică când îi suflă-n ciorbă profele de religie... :))

Na că practic ți-am răspuns, a mai rămas aia cu inspirația-talent la poezii pt. copii. Minimalist vorbind, ia niște culegeri pt. copii la lecturat, și o să vezi: scrierea mea e un adevărat progres. Sunt un pionier! Desigur, această Americă va fi construită de alții, dar să arătăm că se poate. Și cum pe mine nu mă deranjează să fiu mustrat, you\'re welcome...

Ceea ce faceți voi hrănește spiritul mai mult decât o mie de vorbe seci în comurile agonice. Oamenii au nevoie să se vadă, să se audă, să se pipăie, să-și fie reali unul altuia.
Voi încerca să particip și eu la o ediție. Desigur, doar dacă primiți vizitatori cu orientare religioasă incertă :))
Cu sufletul întremat de vederea voastră, Victor

Șerbane, din păcate nu am. Și mie îmi va trebui curând, pentru documentarea la omanul \"2084\". Dacă găsesc ceva te anunț, te rog mult să faci același lucru... :)

Și scuze pentru răspunsul întârziat :)

În primul rând o erată. Era vorba, evident, de Alexandra Bogdan. Cu scuzele de rigoare.

Emil, am uitat să-ți precizez ceva. Din câte te cunosc eu pe tine, nu cred că ar șterge nimeni un text, suficient de bun încât să determine aprecierea ta. Și nu rimează deloc cu modul lax în care este gestionată agonia. Eu cred că am călcat pe mulți pe nervi, mult mai grav, dar am fost tratat corect. Cel mai probabil, autoarea, descurajată, și-a șters textul și și-a luat câmpii. Ceea ce este o pierdere. Nu doar pentru agonia. Poate un om care ar fi putut să ajungă să scrie, a renunțat prematur. Este motivul pentru care mă agit din când în când. Mai ales când văd comportamente de parcă gloria ar fi măsurată și nu ajunge pentru toți, hai să le-o dăm la os la boboci...

Ștefan Mardale, din nou. Ștefan, când vrei să se audă în gălăgie, amplifici cât poți sonorul, nu? Da, poate e de \"personale\", o să mă gândesc să schimb încadrarea. Am citit și eu textul tău folosit ca exemplu, mda, punerea în pagina de autor cred că ține de dedesubturi care îmi scapă. (e vorba de \"visam\", nu?) Crezi că m-ai putea ajuta cu o listă a autorilor implicați? :))
Am văzut că scrii destul de rar comentarii, apreciez dubla ta prezență.

Laurențiu, fie-ți \"t\"-ul binecuvântat! :))

Anghel, încă un exemplu relevant, poate... M-am întâlnit cu Cornel Ștefan Ghica, am scris un jam împreună, am fost împreună și la cenaclu. După aceea nu ne-am mai comentat decât foarte rar, deși ne citim. Din decență! Mă acuzi de un lucru nașpa, dă un exemplu concret: zi un nume și un text, sau taci din gură pe tema asta, te rog... (la Gorun ți-am răspuns deja privind succesiunea evenimentelor...)

Liviu, aș vrea doar să reții un lucru: nu datorezi nimic decât ție, și scrierilor tale, spor la treabă în continuare.