Victor Potra

Mihai, la întrebarea ta \"sunt sunt oare \"limitat\" și \"răuvoitor\" dacă...\" răspunsul este: probabil că da, ești.

Pentru că faceți niște confuzii elementare, și din păcate nu doar voi, plebeii comurilor, ci și parte din protipendada editorilor:

1. Confuzia între autor și text
2. Confuzia între subiect (pretext) și trăire artistică
3. Confuzia între moral și estetic. Eu susțin că arta este amorală. De discutat.
4. Confuzia între mesaj și receptare.

Aveți o percepție total destructurată a evenimentelor din jur. Această degringoladă este evidentă în interpretarea fenomenului artistic-literar cu care vă confruntați aici. Despre restul zonelor de interacțiune nu pot decât să bănuiesc...

Deci răspunsul corect, ținând cont și de ce am citit scris de tine (coms & texts) este: //ori \"limitat\" ori \"răuvoitor\"//. La Moga e \"și\".

Despre Ceaușescu se poate scrie foarte bine un poem beton. Cu încărcătură emoțională diversă: de la ură la nostalgie. Subiectul nu va influența apriori valoarea textului decât dacă ești \"ori limitat ori răuvoitor\"

Delimitarea preliminară a subiectelor \"decente\" reprezintă o intromisiune agresivă în actul artistic.
Faptul că un om născut după Ceaușescu (1990) găsește o sursă de inspirație în Sabin Bălașa, fără să-i pese de altceva decât de emoția resimțită la vederea picturii, fără a ține cont de istoria trecută - mie mi se pare o șansă de renaștere autentică, de reconciliere reală cu trecutul, în care cei clar dezinteresați pot face o reevaluare spirituală corectă, non-politică, a ceea ce ne-a parvenit din aceste decade tulburi de orânduire comunistă.
Faptul că voi regizați o condamnare apriori mă face să vă văd ca pe niște exponenți ai unui totalitarism de gen nou, negativist: \"asta nu e voie!\"

Cât despre diferența dintre viol și orgasm, v-aș recomanda să nu vă mai asumați rolul de mascul alfa când nu e cazul...

Take a bow and think again.

Victor Potra

... și eu am iubit-o în toate fântânile agonice întâlnite. Și am aflat că sunt bătrân. Și singur, cu țigara mea, nefolositoare acum, când m-am lăsat de fumat.

\"a fost ca și cum m-aș fi tăiat cu lama iar sângele meu s-a scurs în toate fântânile\"

După care am mângâiat motanul cu telefonul și mi-a trecut. Toate femeile torceau online prin Romtelecom.

Am uitat ce iubeam. Până a doua zi.

Poezia ta îmi vine bine. Mulțumesc.

Victor

Nu pot să nu remarc talentul distructiv, acolo unde el înflorește.
Doi comentatori s-au legat de subiectul (mai degrabă pretextul) poeziei, uitând de textul în sine. Mihai, într-un târziu, a apreciat în treacăt poezia, fără însă a lăsa un feedback care să-i folosească în vreun fel autorului.

Oare vă dați seama că acest tip de atac concentric, represiv, creează interdicții, tabuuri? De ce ar fi reprobabilă o trăire poetică în fața unui tablou al lui Sabin Bălașa? De ce ar fi nocivă o emulație spirituală în urma lui Nichita Stănescu? Pentru că autorii numiți au făcut compromisuri ca să trăiască? Pentru că nu aveau și un \"second job\" și libertatea de a creea după plac? Nimicul timp de patru decade ar fi fost preferabil?

Dincolo de discuțiile despre moralitatea artistului, rămân cu impresia că sunteți limitați sau răuvoitori, cu regret o spun... A confunda cu atâta obstinație opera cu autorul și a face un mix continuu din valoarea estetică și judecata morală, mi se pare fix una dintre premisele totalitarismului pe care pare că-l vânați...

Pentru a fi liberi e suficient să refuzăm asumarea de idoli, nu e nevoie să demolăm Stonehenge...

Singurul lucru cu adevărat nociv sunt demolatorii cu orice preț...

Alexandru Dan, îmi cer scuze că nu-ți las un feedback pe poezie, nu am starea, deși mi-a plăcut, tot ce pot face acum e să pledez pentru dreptul de a scrie despre orice, cu singura condiție de a scrie bine. Tu o faci aici, felicitări.

Victor Potra

Revin cu cererea de a scoate textul de la atelier. Motivele sunt expuse mai sus (în off), și sunt pregătit să susțin o dezbatere asupra textului dacă este cazul.

Muțumesc,
Victor Potra

Kosta Vianu, mulțumesc pentru aprecieri. Din păcate, de la Plămâni încoace senzația e de ≤ cu mine însumi.
Vom vedea. În condițiile date, remarcile tale sunt un suport psihologic binevenit.

Mulțumesc,
Victor Potra

Da, extrem de interesantă și documentată trecerea în revistă a diverselor ipostaze ale dictaturii comuniste, precum și ale rezistenței față de ea.
Personal mă interesa o resursă condensată asupra volumelor dedicate Lagărului, publicate de autori români, și o enumerare, fie și sumară, a reperelor personalităților cu trecut comunist care au supraviețui.
Textul nu este exhaustiv, iar autorul nici nu are pretenția aceasta. Dar este extrem de valoros ca resursă, inclusiv pentru cei tineri, care cunosc acest trecut doar din povești sau vorbe de duh pe care nu le mai înțeleg...
Intervențiile personale ale autorului, de valorizare sau accentuare a unei informații, mi se par nu doar moderate, ci și echilibrate, aducând atât o perspectivă conexă, cât și narativul care face textul accesibil, plăcut.

Deci un soare de la mine, repede, până nu apune și acesta... :)

Cu considerație,
Victor Potra

Ligia, nu pot semna sub așa ceva:

\"Mărturisind Adevărul vom împlini voia lui Dumnezeu și luptându-ne cu patimile vom putea mărturisi Adevărul. Să nu uităm de spovedanie, de pocăință și să nu fim creștini de formă. Dacă Dumnezeu ne-a îngăduit să trăim astfel de vremuri „apocaliptice”, când spunem binelui rău și răului bine, este pentru că noi ne-am îndepărtat de Dumnezeu și nu avem pocăința celor din cetatea Ninive. Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i întărească pe toți cei care se vor angaja în lupta cea bună pentru păstrarea demnității și libertății întru Adevăr.\"

Compromisurile, chiar într-un scop nobil, au o limită... de aceea am spus că nu cred că e bine că se amestecă problema libertății cu cea a religiei...

Confiscarea protestului în numele religiei este un lucru la care nu pot adera...

Victor

Un minus al textului cred că este faptul că amestecă problema libertății cu cea a religiei.

Pe de altă parte, nu pot să nu fiu de acord cu faptul că datele biometrice pot reprezenta un instrument puternic în mâna guvernanților.
Până la urmă este vorba de neîncrederea noastră în cei care ne reprezintă: vor folosi ei acest instrument doar pentru lupta împotriva terorismului și pentru a ne proteja? Istoria ne învață că tentația este mult prea mare...

Plus că aplicarea unei măsuri care afectează sute de milioane de oameni, fără o testare serioasă, în prealabil, îmi pare o măsură iresponsabilă.

Să nu uităm însă un lucru: nu tehnologia este dușmanul, ci utilizatorii ei.

Nu voi semna petiția, pentru că nu pot subscrie la \"demonizarea\" problemei, dar susțin o atitudine de scepticism îngrijorat.

Victor Potra

Ai putea continua seria cu o analiză a curtării la Paraziții. De-abia aștept să le citesc versurile transcrise ☺☺☺

Nu o lua ca pe un atac, e funny, please continue
Victor

Nu mi se pare a fi nimic cuminte aici. Liniștea dinainte furtunii. O poezie încărcată parcă de prevestiri, așteptând sibila. Asta despre senzație.

\"măsurăm orele timpul se zbate încă dar e aproape inert
e al nostru și nu-l vom oferi nimănui împrumut\"
e partea care m-a impresionat îndeosebi.

sihastre - cuvântul ce l-aș schimba (precum spuneai și tu), dă o conotație parcă prea îngustă, exact la final.

În rest, semn de ape grele și adânci găsesc aici, Elianule, și-mi aduc aminte, mai ales în ultima parte, de \"plecarea pe cărări\" din folclor, cu toată conotația ei de topire într-un spațiu de dincolo de lume...

Victor

Mulțumesc pentru feedback, se adună datele, se bagă la procesat... :)

Cât despre înfruntarea directă cu Dumnezeu, iată o idee cât un atu de treflă! Ea apare episodic în prozele și eseurile mele, dar e o provocare să încerc să mă desenez cu litere... :)

Sper ca grația divină să pogoare asupră-ți cât mai curând, cu tot cu puterea fustei scurte... By the way, la ce folosește?... :))

Reverențe,

Vix

Pornind de la ce îmi spunea profesorul de mate, despre nevoia de exerciții pentru \"manualitate\", aș spune că mai am nevoie de \"munci\" până la \"poetitatea\" care să-mi permită să stăpânesc \"cu o mână exersată îndeajuns cuvintele\"... :) Pe de altă parte este imperios necesar să perseverez pe cont propriu, chiar cu riscul ca uneori să reinventez apa caldă...
Și o rugăminte, Elianule. Nu mai fi atât de prevenitoare când îmi semnalezi lipsurile unui text al meu, e tipul de diagnostic fără de care nu se poate progresa. Deci sunt deschis și recunoscător, ok!? :))
Doar o precizare, deși nici mie nu îmi e încă foarte clar... Cred că mai degrabă textul de mai sus e o scriere poetică decât o poezie, venită ca impuls din partea prozatorului din mine, în căutare de esențializări. Am citit din nou Hesse, și aș vrea cumva să scriu și proza \"mai adunat\"... Vedem, experimentăm...

Mulțumesc pentru \"consultație\" :)
Cu drag,
Victor

Călin, deja intrați cu serile artgotice în perioada de maturitate a desfășurării evenimentului, începe să devină un reper, felicitări, și eu nu uit că totul a pornit de la viziunea și credința în poezie a unui singur om, a ta...
Stelele au apus, așa că îți dau un soare (sper că se vede bine semnul) și, cine știe, poate te trezești și cu mine în vizită, și de această dată... :))

Victor Potra

Credința poate fi adevărată doar ca durere, ca zbatere vie.
Noi am făcut din ea un fast food cu meniu fix, regulament de ordine interioară și program de funcționare.

Reper vizual: Pieta a lui Michelangelo.
pietate / Pieta - opoziție, desființare, reper, repunere a problemei

nu există mântuire fără suferință
ritualul nu ține loc de empatie
și
invectivele pot înlocui gândirea doar pe termen scurt
apă de ploaie, bătrâne, apă de ploaie...

Victor Potra

Dana Banu, feedbackul tău mă ajută, cum bine știi. Pista de mai sus nu prea o urmasem, știi că îmi place să experimentez :) Voi schimba și în locurile indicate, când mă năpădește din nou inspirația. Știu că e \"buba\" acolo... :))

Dorian Duma, mulțumesc pentru ostenelea de a-mi trimite gândurile tale, deși scrierea nu ți-a plăcut. O singură precizare: moda nu are nimic de-a face cu modul în care îmi aleg titlurile, uneori gândesc direct în engleză, that\'s all... :)

Victor Potra

Alberto, ce-aș putea să-ți răspund eu și să nu fie offtopic?...
Avantajul de a nu avea nivel: comul tău a trecut pe la un editor și a fost considerat ontopic. Capcana e transparentă...
Chiar mă plictisiți cu toții... Vorba lui Paul Bogdan, nu aveți nevoie de justificare pentru a mă scoate definitiv de pe site...
Relatarea discuțiilor de pe mess (o corespondență privată de fapt), cu precizarea interlocutorilor, este o practică indecentă - consider eu... Drept pentru care vă rog, și pe tine și pe Anghel să vă continuați răfuiala în altă parte dacă doriți să faceți publice discuții private...

Ce să-ți mai spun, Alberto?... Baftă multă.
Victor Potra

Ați reușit să lansați o dezbatere care s-a menținut (nu fără ajutor, e drept) - la nivelul ideilor și perspectivelor spirituale.
Sar direct la una dintre întrebările dumneavoastră de final.
\"Aștept deci câteva nume la ora actuală care să corespundă sută la sută la aceste definiții de bază a rebelului autentic.\" Nu cred că veți avea nici măcar o intrare pe listă. Aceasta și datorită \"tăieturilor\" operate conceptual chiar de dumneavoastră.
1. Ați legat creația de moralitate, deci și autorul de operă, când avem de-a face cu o revoltă intelectuală. E o dezbatere infinită dacă arta poate fi sau nu considerată amorală. Eu însă cred că doar sfinții își mai pot păstra moralitatea intactă, ajungând în același timp la intensitatea trăirii care reușește \"să facă binele din rău, pentru că nu are altceva din ce să îl facă\" - un citat din frații Strugaski care îmi place mult.
2. Coerența continuă nu este neapărat o condiție a autenticității rebelului. Suntem oameni, cădem, ne zbuciumăm, pierdem drumul, pierdem speranța, pierdem lumina pe care o văzusem inițial. Cred că un personaj continuă să fie un rebel atât timp cât nu se predă definitiv (orice ar însemna aceasta) chiar dacă are rătăciri.
3. Ați conturat o opoziție cu foarte mult alb și negru, într-o lume gri. Aș putea produce contraexemple la susținerea calității de rebel, în condițiile a numeroase rătăciri în derizoriul epocii. Vă dau 2 exemple de rebel autentic (în opinia mea) care încalcă regulile definiției dumneavoastră.
a) Galileo Galilei, autorul celebrei \"e pur si muove\". Și-a abjurat la un moment dat sistemul care avea să schimbe fața lumii și a cerșit iertarea papei. A reușit totuși, duplicitar fiind, să asigure o largă popularitate descoperirilor sale, să le asigure supraviețuirea. Aparent Galileo s-a predat. Rebeliunea lui intelectuală și doctrinară a rămas unul dintre punctele de cotitură ale istoriei umanității.
b) Moliere, cufundat până la gât în scandaluri și în derizoriul contemporaneității sale. Purtând lupta cu biserica, cu ipocrizia, cu artificialul mort - ca pe o vendetă personală. Moliere nu contrazice cele 4 caracteristici pe care le-ați marcat prin \"CEL\", dar e fix inversul imaginii pe care ați conturat-o în prima parte a scrierii.

Vă rog foarte mult să nu luați aceste reflecții ca pe un atac. Am sosit pe textul dumneavoastră pentru dezbatere, pentru a încerca să aduc elemente și perspective noi în discuție. Maimuțăreala lăsatului unui semn în pagina unui autor pentru că și el a scris ceva despre mine mi-e străină.

Sper din toată inima că simpla mea apariție aici nu va duce dezbaterea la un nivel mai scăzut decât cel de până acum. Dacă se va întâmpla să aveți în urma mea asemenea vizitatori, îmi cer scuze de pe acum.

Victor Potra

Anghel Pop, mai e \"până la desființarea site-lui, adică până la Apocalipsă\", așa că identitatea poetului nu este o problemă nici presantă, nici relevantă aș adăuga eu. Era un de exemplu oarecare cu un oarecine, cu avantajul că este foarte comprehensibil.

Cred totuși că textul nu este despre \"Niveluri, steluțe, rebeliuni, coaliții\" ci despre contradicțiile inerente ale posturii de rebel. Pe de altă parte apreciez îndemnul tău la serenitate.

Am însă o nelămurire: ești sigur că nu există nici o contradicție logică între așteptările tale ca eu să mai scriu texte de nivelul \"Plămâni\", \"La curve\" etc. și îndemnul tău de a-l urma ca exemplu pe Alberto?

Mulțumesc

Paul Bogdan, îți înțeleg perfect reacția sensibilizată, foarte mulți au impresia că ședeți pe sacul cu galbeni... :))
Precizez, clar, din nou: deși anumite reflecții de mai sus mi-au fost prilejuite de agonia, am intenționat scrierea unui text care să supraviețuiască și să fie comprehensibil într-un context non-agonic. Legătura dintre experiența mea agonică și cele de mai sus este extrem de fragmentară. De altfel am spus într-un com de mai sus că nu este potrivită privirea accesului ca un onor sau o favoare. Accesul este o simplă funcționalitate, aici sunt perfect de acord cu tine, iar faptul că site-ul funcționează din inerție - cu tot ce înseamnă aceasta - l-am constatat și eu cu tristețe.
Deci textul de mai sus nu este o pledoarie \"pro domo\", chiar dacă a prilejuit numeroase dezbateri legate de persoana mea.

Anca Roshu, nu știu mai nimic despre tine, habar n-aveam de textele tale șterse. Doar numele mi-era vag cunoscut, când am citit un alt com recent al tău. Îmi pare rău, pentru mine ești o oarecare, de obicei reușesc să țin minte o persoană când mă impresionează un text al acesteia, în bine sau rău. Fără supărare, nu e cazul cu tine. Știi, eu în locul tău n-aș mai reveni într-un restaurant în care sunt servit prost, respectiv într-un loc în care mă simt în permanență jignit. Eu nu-mi aduc aminte să fi revenit de atâtea ori în vizită la tine, asta în ceea ce privește afirmația ta privind obsesivul... Whatever, scrie și tu \"the best you can\", în definitiv de-asta suntem aici nu?...

Dana Banu, noi doi am vorbit destul de mult, mulțumesc pentru intervenție. Nu am ce să adaug, deci te salut, Elianule...

MCM, nu știu dacă am fost întotdeauna atât de \"fair\" față de tine pe cât ești tu acum... În fine, să zicem că totul e bine când se termină cu bine, mulțumesc pentru obiectivitate.

Laurențiu Enache, probabil că ai dreptate, deși orice monedă are două fețe și-o muchie, nu? Nu confunda \"jocul\" cu derizoriul...

Victor Potra

Laurențiu Orășanu, trebuie să te rog să reformulezi ceea ce ai dorit să spui, mie mi se pare incomprehensibilă bucata \"Che Guevara, nu a fost rebel, el care a refuzat onorurile (120?) atunci inseamna ca vrei sa lasi loc gol in jurul tau, sa iti elimini eventualii rivali\"
Reducând logic, îmi iese așa:
Dacă Che nu a fost un rebel, atunci tu dorești să-ți elimini rivalii. Sorry, dar nu e logic.
În rest am reținut că subscrii la ideea că ling. Te rog, de asemenea, să-mi relevi fie și cea mai vagă legătură a acestui lucru cu textul de față.
În rest, îți amintesc un lucru pe care l-am mai spus o dată: nu sărbătorii până nu ești sigur că ai de ce... :D

Madame Mamier, interogațiile din textul de mai sus sper că au în primul rând valențe de adevăr necontextual. Textul este scris pentru a supraviețui într-un context non-agonic. Pot părea amare doar raportându-ne la concret, ceea ce nu este neapărat cea mai bună idee. Să ne bucurăm! Eseul de mai sus poate fi un instrument (de fapt un început de instrumentar) pentru abordarea sistematică a unei realități românești de care ne declarăm nemulțumiți \"in corpore\", fără ca cineva să-și asume pionieratul schimbării. Identificarea unor situații endemice de dezechilibru poate fi un prim pas spre schimbare. Vă mulțumesc pentru prezență și reflecțiile din contextul stilistic.

O seară bună,
Victor Potra