Caduc reneg autenticitatea liniștii,
Palpit de chin
Sunt incriminat de ivoriu în demon sau geniu
Și generez mreajă;
Elaborez un susur-nspre acați
Defăimare în ambiguu;
Oscilez între animal și
Periodic mă întreb:
1) De ce timpul nu se transformă în fum violet, după...
2) De ce oamenii se spală dimineața pe dinți înainte de a se spurca cu prima țigară...
3) De ce dragostea vindecă
Sfat scriitorilor: să nu începeți niciodată în acest mod o povestire. Nu în acest mod previzibil, deloc original și fad.
Totuși:
E noapte, lipsită de lună și de câini
Mă poticnisem în senzația aceea în care nu se distinge visul de realitate.
Ochind buza goală a frigiderului, am realizat că el plecase după țigări. Îmi vâjâia capul iar
Mă doare capul, mi-e sete și nu m-am obișnuit cu lumina, care-mi chinuie ochii. Unde-s ochelarii de soare? Tu , de ce zâmbești? Sunt zburlită!?
Căldura asta mă lasă fără vlagă. Simt că mă
MANIFESTUL UNEI MISANDRE
Cine a iubit frumos, cine a greșit? Să numărăm părerile de rău și zâmbetele… să sperăm că doar ce vrem noi este esențial și ce doresc alții sunt simple aberații…
Mergeți în echilibru pe ruginita șină
Voi, generația cyberpunk?
De insistați atât de mult,
Pe o sinteză om-mașină?
Control (cyber) sau anarhie (punk)?
Nici voi nu sunteți
Am rupt vișinul tatii
Copilăria calmă și netrebnică, mi-am purtat-o cu dezgust și dorință de a deveni matură. Eram fetița aceea, cu ochii prea mari și căprui care se
Maini palide si geamat. Asta fusese el inainte de a cunoaste iubirea. O confundase, pana la riduri, cu pasiunea, cu zbuciumul. Acum avea certitudinea unei depline taceri. Reverie. Calm. Senin adus de
Nesocotindu-le gandurile marunte;
Ce asudau sub chicile carunte
Batranul vrajitor de munte,
Cata-ntre Olimp si Infern, o punte.
Un rug incins il toropi usor
Si jertfa lui din mieii care
Chipul lui palid o-nfioară;
Mort și frumos în nemișcarea lui
Pâlcuri de sumbre îndoieli o-apasă:
A fost al ei și-acum e-al nimănui?
Iar amintiri, iar semne și iar lacrimi;
Și-l mai privește
Copila spunea:
Vreau sa regăsesc patima iubirii pierdute
În amurgul de vară umedă, târzie;
Copilul spunea:
Aud șoapte moi de tineri frumoși
Și pescăruși, ce-și strigă moartea-n
Știi ce?
Mă grăbeam să părăsesc un oraș mort, plin de praf și zgomot asurzitor. Zăceam pe un pat murdar de scrum, gândindu-mă la pădure și la sunet clar de
Mi se scurge sângele
pe pielea sfârâindă
Păgână nălucă-s,
cu fluturi țintuiți în urechi;
Spiritul se varsă
în a valsurilor undă
Și în cântecul lebădei
sugrumat de perechi;
Pleoapele-mi
Femeia-sclavă
Sclava-femeie;
Suferea.
Trupul i se arcuia de durere,
Ghearele sângerii scrâșneau;
Pe pardoseala umedă de sare
Chipul i se schimonosea.
În așteptarea morții...
Mațele-i
13
În pană de inspirație și de bun simț, mă îndreptam spre terminalul 1, din aeroportul Otopeni. Urma să iau cursa directă, București – Paris, pentru o
___________________________________
Bolnave gânduri de rugină curg;
Pe fruntea-mi bântuită de tăciune
Nu mă iubi (înger scump și mut)!
Căci eu m-am prefăcut în amintire.
Lalele galbene,
Nutream la partea cea mai dulce din barbat;
Aia, de-acolo, unde se imbina bratul cu trupul,
Aia, de-acolo, de mai jos de chip si mai sus de suflet;
Tanjeam dupa adancimea aceea facuta pentru
