Jocurile iubirii

Copila spunea: Vreau sa regăsesc patima iubirii pierdute În amurgul de vară umedă, târzie; Copilul spunea: Aud șoapte moi de tineri frumoși Și pescăruși, ce-și strigă moartea-n valuri; Copila spunea: Am îmbătrânit, gândindu-mă Mai bine ar fi să încep să mă joc; Copilul spunea: Încearcă să zbori, e simplu Și poate te eliberează de lacrimi... Copila spunea: Nimeni nu știe, nimeni nu vrea să știe Ce va fi mâine sau sâmbătă sau joi; Copilul spunea: Poate ca nici nu trebuie să știm Cât timp eu și tu suntem simplu: noi; Copila pleacă, copilul rămâne Copilul fuge, copila strigă; Rămâne “eu”, rămâne “tu” Dispare “noi”; Iar iubirea nu-i un joc; (de copii)