2.22
Maini palide si geamat. Asta fusese el inainte de a cunoaste iubirea. O confundase, pana la riduri, cu pasiunea, cu zbuciumul. Acum avea certitudinea unei depline taceri. Reverie. Calm. Senin adus de
Lui (II)
Hâd, îmi zâmbești cu dinții strepeziți... arcuindu-ți hoitul; duios, mă cuprinzi- Bărbate! De-mi juri iubire, uită blestemul calmelor unduiri; Frumos mi-e spiritul golit de carne Și lacom
Am iubit, cândva, fugar și deplin
Sfat scriitorilor: să nu începeți niciodată în acest mod o povestire. Nu în acest mod previzibil, deloc original și fad. Totuși: E noapte, lipsită de lună și de câini
E prea devreme, ca să mă uit în oglindă
Mă doare capul, mi-e sete și nu m-am obișnuit cu lumina, care-mi chinuie ochii. Unde-s ochelarii de soare? Tu , de ce zâmbești? Sunt zburlită!? Căldura asta mă lasă fără vlagă. Simt că mă
Mă întreb ( I )
Periodic mă întreb: 1) De ce timpul nu se transformă în fum violet, după... 2) De ce oamenii se spală dimineața pe dinți înainte de a se spurca cu prima țigară... 3) De ce dragostea vindecă
Jocurile iubirii
Copila spunea: Vreau sa regăsesc patima iubirii pierdute În amurgul de vară umedă, târzie; Copilul spunea: Aud șoapte moi de tineri frumoși Și pescăruși, ce-și strigă moartea-n
Scrisoare de dor
Știi ce? Mă grăbeam să părăsesc un oraș mort, plin de praf și zgomot asurzitor. Zăceam pe un pat murdar de scrum, gândindu-mă la pădure și la sunet clar de
Manifestul unei misandre
MANIFESTUL UNEI MISANDRE Cine a iubit frumos, cine a greșit? Să numărăm părerile de rău și zâmbetele… să sperăm că doar ce vrem noi este esențial și ce doresc alții sunt simple aberații…