Vasile Munteanu

mulțumesc, Miruna, pentru prezență; nu știu dacă îmi mai pot asuma o revoltă; cel mult glasul stins al unui sisif de sub propriul bolovan prăbușit; și nici melancolie nu știu dacă mai e; prea mulți ani de privit în oglinda retrovizoare și o încercare copilărescă de a scăpa de amintiri prin fugă; dar, da, a fost un sentiment; și a rămas.

încă o dată, mulțumesc.

Doamnă Elisabeta,

muntele Agonia.ro este un site... neted ca-n palmă; asta, în maniera pildelor biblice, vrea să spună că toți membrii ei sunt considerați egali și au aceleași drepturi; cel mai important dintre acestea este dreptul de a citi regulamentul (motiv pentru care el este public și nu este considerat un text ocult); acest regulament, printre altele, spune: fără majuscule și cu diacritice.

cu respect,
Vasile Munteanu

personal, apreciez în mod deosebit nota de echilibru și propunerea absolut pertinentă ale lui Dan Norea.

nu sunt un epigramist și nici nu aspir să devin; nici nu desconsider epigrama și nici nu sunt de acord cu aceia care au o astfel de atitudine, considerând umorul și ironia dovezi certe de inteligență.

dar,

în aceeași notă, nici nu îi înțeleg pe aceia care se reped să acuze că \"are cineva ceva cu noi, epigramiștii\"; din punctul meu de vedere, o astfel de atitudine trădează un singur lucru: respectivul nici măcar nu a citit regulamentul; s-au amintit aici nume de epirgramiști remarcabili; întreb și eu: ați văzut vreo epigramă de-a lui Sorin Olariu sau Ion Diviza, de exemplu, la \"Atelier\"? e atât de greu de observat că există niște reguli - imperfecte, perfectibile sau cum or fi ele - pe care acești autori, în contexte diferite, cu siguranță le-au întrunit?

da, există o afluență de epigramiști în ultima vreme către site; nu am să invoc (lucru observat cu sinceritate și inteligență argumentativă și de către Dan Norea) că unii dintre ei sunt certați cu normele elementare ale limbii române sau cu prozodia specifică genului; dimpotrivă, am curajul să afirm că, păstrând proporțiile, ar fi bine dacă jumătate dintre textele promovate pe prima pagină s-ar ridica la nivelul calitativ al epigramelor de pe acest site.

însă, cum soluția întrezărită și acceptată ca posibilă chiar de către epigramiști ar fi un site dedicat exclusiv epigramei, este logic că, acesta fiind sublim, dar momentan lipsind cu desăvârșire, prima pagină a site-ului Agonia.ro s-ar transforma inevitabil în... pagină populată majoritar de epigrame.

glumind, n-ar fi rău, dar nu ar fi bine.

în concluzie, până când și dacă Radu Herinean va decide și va realiza un site dedicat epigramei, acest site, așa cum este el, găzduiește ȘI EPIGRAMA în condiții absolut nediferențiate în raport cu alt gen. Repet, soluția există... în regulament; mai exact, activitatea fiecărui membru (rețineți, a fiecărui membru) trebuie să reclame recompensarea acestuia cu acel discutat \"nivel\"; dar care, oricâtd e discutat ar fi, odată obținut, permite posesorului, indiferent de genul abordat, să introducă texte pe prima pagină.

Tama: \"stângăcia\" remarcată de către tine e, așa, o delimitare incipientă a planurilor: vertical (pășirea) vs orizontal (răsăritul \"cricular\" delimitat din perspectiva receptării empirice de arcul de cerc al privirii, respectiv câmpul vizual); prin natura specifică, pe parcurs, aceste planuri își redobândesc dimensiunea lor firească și raportul lor firesc, termic și epidermic (\"piele\", vezi caracteristici).

mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

un exemplu: (finalul) \"conștientizând că acești, nevinovați copii, stând strâmb dar judecând drept reprezintă viitoarea societate de mâine a acestei țări, cum își vor educa la rândul lor propriile vlăstare?\"

acesta este doar un exemplu, dar mai sunt situații în text în care punctuația fie lipsește, fie este folosită abuziv.

când nu ai lumină,
deși ai curent,
ești taxat de sensuri...
cu abonament.

când spui volum, se înțelege,
implică decibeli și-i lege:
nevasta e un fel de hram -
îți ține slujbă la program.

s2: tânjind la a dispărea/a se retrage dintre... oameni (false reguli/principii/relații; obiecție: ieșirea dintr-un sistem/dintr-o mulțime implică aderarea la un altul/o alta - \"alt decor, aceeași piesă\").
s3: experiența ucide entuziasmul (atât cât a fost, pentru că el apare simplificat la eroticul adolescenței) și, ca într-un pozitivism elementar, reduce totul la forme și la raportul dintre acestea.
s4: axiologicul e patologic; de la nivel afectiv cuprinde raționalul - optimiștii sunt sau nebuni sau drogați.
s5: timpul cristalizează lucrurile (naftalină: distilarea uscată a cărbunilor de pământ).

[minus s1]

părerea mea este că ne aflăm în prezența unei antipoezii despre primăvară; deși liricul predomină, firoul specific este sublimat; ne aflăm în prezența unei afectivități cu luciditate de bisturiu, capilă să anuleze matematic raportul om-natură: în natură totul erupe ciclic, în om totul se descompune ireversibil.


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

experiența mea
vă recomandă:
nu schimbați femeia
din... telecomandă.

mulțumesc, Leonard; mulțumesc, Alina.

Ioan: exceptând trimiterea (\"felul trei\") la un anume tip de copilărie, interpretarea ta, deși succintă, este foarte \"pe text\" (tematic, structural, scop și, dacă nu exagerez, metodă); și nu spun asta din spirit de reciprocitate :).

asemenea.

Laurențiu, și eu cred că domnul \"Rodean a fost elogios\" (fapt pentru care îmi cer scuze); dar, oricum, nu cred că am dat muzica prea tare; în definitiv, \"am cântat\" (justificativ) una dintre \"utilitățile\" acestui text.

desigur, neînțelegeri se mai întâmplă; mai ales dacă se pornește de aici: \"Dar ce o să vă faceți, domnule, dacă vecinul o să compună o manea pe aceste versuri, o să o înregistreze și o să o difuzeze zi de zi, la volum maxim, tot cu geamul deschis?\", lucru pe care l-am considerat perfect posibil.


mulțumesc amândurora.

riscuri și riscuri

domnule Rodean: și eu apreciez dexteritatea de care dați dovadă în a jonga sensuri care vă permit să nu spuneți direct: fie, \"o patetică/eșuată/nereușită/lamentabilă încercare\" (într-o exprimare, vă citez, \"cu iz intelectual\"), fie \"e nasoală, frate\" (într-o exprimare, vă citez din nou, \"al găștilor de cartier\"); puțin curaj.

cât despre potențialul suburban al acestui text, nu mă îngrijorez; dacă cineva îl va prefera oricărui canal gen taraf tv, înseamnă că mai sunt șanse și că boom-ul (deja subminat de \"greii\" RDS sau Astral) rețelelor de cartier are și părțile lui bune, oferind nu numai accesul în masă la muzica de proastă calitate sau la astfel de texte, dar și la muzică, filme și literatură de calitate; știți de ce spun asta? pentru că, dacă ați pierdut câteva minute să-mi lăsați un mesaj, înseamnă că aveți un calculator conectat la internet, nu? uimitor ce le poate trece maneliștilor prin cap să cânte, dar și iubitorilor de literatură fină să comenteze.

pentru mine, textul ăsta e ca mersul într-un târg sau la metrou la unirii (sau în orice loc superaglomerat), așa, fără un scop anume, de dragul de a observa tipologii umane; ce părere aveți, merită riscul? dar riscul dumneavoastră?

mulțumesc, Medeea; ăn aceasta cred eu că ar consta magia literaturii: desființează distanțele crono-spațiale între spirite.

nu am uitat, am rămas dator cu un comentariu; am să îmi fac timp în curând.

mulțuemsc pentru lectură și pentru semn.

ca întotdeauna, observații pertinente; însă rostul acelei strofe acesta este: a fragmenta discursul (pentru că eu nu cred că \"iese din discurs\"), delimitând între real și evocare.

și, da, ai dreptate, nu te poți juca decât între jucării; controlul lor din exterior se numește manevrare, sforărie sau cine știe cum.

mulțumesc pentru semnul de cuvânt.

am o bănuială, dar nu pot răspunde pornind de la ea; de aceea, o întrebare: ai citit cartea?

apă și foc, Sorin, fie precum spui; și, dacă putem vorbi despre elemente vitale, putem vorbi și despre stări de agregare ale vieții; există un foc ce ne mistuie și, fără excepție, există o apă ce ne stinge; înecându-ne sau nu; în uitare.

mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

„Pygmalion se minunează și inima sa se aprinde pentru acest simulacru de corp. Adesea, el atinge cu mâinile opera sa pentru a-și da seama dacă este carne sau fildeș, dar nu își poate mărturisi că este fildeș.” (Ovidiu, „Metamorfoze”, X)

dacă ținem cont de motivația artistului (dezgustul pe care îl simte față de femeia naturală), putem înțelege că întoarcerea către sine reprezintă, strict în condițiile actului estetic, un ideal (femeia ideală); abia pulsiunea carnală orbește „rațiunea pură” și determină dorința izvorâtă dintr-o astfel de pulsiune să ceară – cui? – zeilor: - însuflețiți, zeilor, obiectul meu; însuflețirea de acest tip (reală sau nu, deci simplă fantasmă, comportament deviant) implică un transfer de valori morale (și nu numai), în cadrul cărora – ironia zeilor – niciodată cineva/ceva nu se înalță, dar întotdeauna cineva/ceva (se) coboară (pentru exemplificare, vezi „Luceafărul” lui Eminescu sau „Demonul” lui Lermontov); în concluzie, un astfel de artist, amăgindu-se că dă naștere sine-lui, în realitate, dă naștere non-sine-lui (deși nici un grec rezonabil nu ar accepta un astfel de concept).

prin urmare, identificarea cu materia creației (\"El în piatră se risipi
pentru a se putea naște.\") este sau o imposibilitate sau o iluzie.


o lectură incitantă.

Ioan: vezi completare text.

erată: \"FOARTE PROST\",\"Ștefania Popescu\".

Petre, eu încerc, deși-i zadarnic...

după cum am recunoscut mai sus, e inutil a-i explica unei minți nedeprinse cu exercițiul logic care sunt erorile semantice; simplu, nu va pricepe; așa că, te rog să mă scuzi, am să încerc să mă exprim pe înțelesul tău: \"limbajul\" se realizează într-o \"limbă\"; ei bine, textul tău e la atelier fix din această cauză, pentru că o exprimare mai proastă decât asta se poate realiza numai într-un limbaj dezarticulat; mai simplu? e scris FOARET PROST.

cât despre regulile de utilzare a virgulei, ce să spun, dacă le-ai învățat din DEX, e \"nasol\" (scuze, mă exprim așa ca să pricepi și tu); chiar n-ai ținut în viața ta în mână o GA (pentru tine, Gramatica Academiei) sau măcar o Șetafnia Popescu? dar nu știu de ce mă mir...

în plus, chiar raportându-ne la definiția aia cu caracter general luată de pe net, Paul Bogdan încerca să îți explice că textul nu e o \"exprimare eufonică\", deci nu e vorba despre pauze în citire (deci nici atât despre pauze muzicale) și, da - culmea! apare în definiția aia amărâtă dată de tine - \"separă diferitele părți ale propoziției sau unele propoziții în cadrul frazei\".

dacă ai citit asta și ai mai dat acest exemplu, ce să spun, sau ești semiagramat și/sau nerușinat de-a dreptul.