un fel de primăvară

Un fel de vară

schematizat, într-o epură,
mi-apari așa, cam fără rost,
senină, lângă geamandură,
privind la bras-ul meu anost

pe plajă – ‘ntreagă nebunie!
coadă la bere și guvizi
călătorii în bărci promise
de salvamarii întreprizi

îmi aruncai priviri neutre,
delfinii-n jur făceau gambiți
și îndemnau la kamasutre
persuasiv, deloc grăbiți

ah, vara asta misogină
venind ca barza, la soroc,
cu stocul ei de plombagină,
și 40 de grade-n bloc

un val, cu o mișcare lină
cu-n moț de spumă, plictisit,
te-a luat, cu tot cu soț, la cină,
și niciodat’ n-ai revenit.

Calimero

un fel de primăvară. Indiferența

manifestăm halucinații
ne paranoic dedublăm
transcedentați de situații
ne adormim și ne visăm

și ne vorbim cu voce tare
ce nu se pare de vorbit
era cândva o primăvară
în care nu ne-am prea găsit

azi o vedem și parcă nu e
nici măcar nu e anotimp
din flori și bălți o ploaie șuie
ne urmărește chipul tâmp

Uite, dacă aș fi pus un pariu, l-aș fi cîștigat. Am scris un poem simplu, fără pretenții, dar el a generat deja două replici în versuri cel puțin la fel de bune. Sînt fericit.

inspiri lumea, o pornesti, ca un motor ce esti :)
adica, nu stiu daca ceea ce am scris e o replica, pur si simplu, asa mi-a venit sa spun.

te contrazic, totusi, nu e defel simplu poemul tau. e chiar unul ravasitor si cu multa dreptate. in plus, nu oricui ii pot veni in cap idei cu sinucigasi ideali si despre urnitul primaverii cu ajutorul amfetaminei (sper ca am scris corect... inca nu am reusit sa caut pe net ce e: te cred pe cuvant ca e ceva de mare folos in sensul respectiv. oricum o sa caut, ca buna e reclama! :D)

Am retinut densitatea primelor doua strofe si versul \"sinucigasul ideal\"- care, dupa parerea mea, ar fi bun pentru final, pentru ca e foarte puternic si are zbang.

Traian, sînt onorat de prezența ta și am reținut sugestia. Am să văd ce pot face cu versul acela, deși el echilibrează poemul acolo, la mijlocul lui.

s2: tânjind la a dispărea/a se retrage dintre... oameni (false reguli/principii/relații; obiecție: ieșirea dintr-un sistem/dintr-o mulțime implică aderarea la un altul/o alta - \"alt decor, aceeași piesă\").
s3: experiența ucide entuziasmul (atât cât a fost, pentru că el apare simplificat la eroticul adolescenței) și, ca într-un pozitivism elementar, reduce totul la forme și la raportul dintre acestea.
s4: axiologicul e patologic; de la nivel afectiv cuprinde raționalul - optimiștii sunt sau nebuni sau drogați.
s5: timpul cristalizează lucrurile (naftalină: distilarea uscată a cărbunilor de pământ).

[minus s1]

părerea mea este că ne aflăm în prezența unei antipoezii despre primăvară; deși liricul predomină, firoul specific este sublimat; ne aflăm în prezența unei afectivități cu luciditate de bisturiu, capilă să anuleze matematic raportul om-natură: în natură totul erupe ciclic, în om totul se descompune ireversibil.


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

Ted, de fiecare dată cînd un cititor se apleacă asupra timidelor mele încercări lirice, simt că a meritat efortul. Uneori, însă, mă întreb dacă o simplă poezioară, cum este cea de față, care trebuie să genereze în cititor o emoție, și nu neapărat dureri metafizice, merită toată această atenție. Se pare că da, altfel nu ți-ai fi pierdut timpul. Dar asta nu face decît să mă onoreze și să realizez că indiferent de forma pe care o alegem să ne exprimăm ideile, tot vor exista cititori care să rezoneze la ele.
Onorat de prezență și semn