Vasile Munteanu

ce pot să spun, Marius, \"ce repezi ani... pentru adulți\"; numai copilăria este eternă și te felicit că vei simți și tu asta din; fără prezența ei ne-am încrâncena să numărăm secunde, bani scl, am uita să ne lăsăm pradă timpului și jocului nevinovat.


îți doresc să ai parte de cel mai bun an al vieții tale.

mulțumesc, Liviu, pentru lectură și pentru apreciere; de bună seamă, așa cum am recunoscut întotdeauna, (fiecare) text-ul (al meu) este perfectibil;

acolo, în cazul teamă/risc, mușcare/bătaie, alăturarea este voită - intenția a fost de a separa anumite planuri, din categoria \"hazard și necesitate\", instinct și rațiune, ordine și dezordine, uman și animal, ego și alte-ego (de aici și motivul câinelui).

în versul 4, da, ai dreptate, este o reluare involuntară a verbului a lua (probabil m-am lăsat furat de expimarea de atunci...), cred că voi modifica prin se oprea curentul sau ceva asemănător.

nu știu dacă ultimul vers este restrictiv; după cum se poate deduce, acolo am încercat sugerarea unui... paradox; restrictiv ar fi fost dacă spuneam \"pentru părinți\"; așa cred, nu-mi dau seama acum, am să mă mai gândesc.


și, da, dincolo de un domestic mai mult ideal decât real, este vorba și de un anume tip de singurătate; și m-am bucurat că ea nu a trecut neobservată.


mulțumesc pentru urare, un an împlinit îți doresc.

vă doresc tuturor un an mai bun, nu (vorba lui Creangă) ca anul trecut și ca de când ne știm...

Nia: asemenea.

George Ioniță: La Mulți Ani și vouă și drum printre cuvinte vă doresc.

George Florea: într-adevăr, condițiile nu sunt \"de sinistrați\", lucrurile sunt... în curs de amenajare, prin urmare, există speranță; multă speranță și multă voință; La Mulți ANi și ție.

Leo: ca întotdeauna, tu ai luat urma cuvântului; dar cel mai mult m-a impresionat sinceritatea mărturisirii din finalul comentariului (e lucru rar la un om, cred eu); tot ce este bun îți doresc și... excelsior! (mai sus! - poetic, desigur).

Florin: nu cred că ne putem lecui; în definitiv, aceasta este viața: (o) apă și (-un) pământ + diferențele specifice :); asemenea și ție.


încă o dată, mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

îmi cere să revin, pentru a-i mulțumi lui Leonard pentru urare.

profit de ocazie, Dana, și spun: nu las mereu semn, dar citesc de fiecare dată; poate nu întotdeauna rezonez cu ceea ce scrii, poate, în alte ocazii, nu mă simt destul de inspirat pentru a îndrăzni o interpretare; poate timpul care ne presează, poate lucruri mai lumești și toate cele; dar aici ai un cititor constant, chiar și în prima zi a anului :).

unde mai pui că Anul Nou începe noaptea...

izolăm, izolăm, Răzvan; poate apa își va recăpăta firescul.

Un an mai bun.

pornind de la premisele că (p1) textul este o mărturisire (deopotrivă către sine/către părintele neînțeles la timp/către iubit/către divinitate – aș spune, generic, către masculinul ființei) și că el, (p2) textul, evoluează înspre titlu („patetică”), îmi voi permite să afirm (evident, cu riscul de a greși; sper să îmi fie apreciat curajul...) că autoarea nu ne propune în mod expres o poezie a emfazei, a sensibilului (așa cum am fi tentați să procedăm, considerând pateticul o categorie estetică), ci ea face referire într-un mod inedit la faptul că poezia pe care o simte și de care se simte pătrunsă deplin este pentru ea ceva organic, o tensiune ajunsă la un nivel maxim, o revărsare (un traiect al sistemului nervos, o inervare a organelor vitale și senzoriale, în special a ochilor)


cu plăcerea poeziei întâiei zi din an (la muți ani-poetici),
Vasile Munteanu

poate sunt sceptic, dar \"revelația unui copil\" nu poate fi redată cu ajutorul înșiruirii elementelor vitale dintr-o perspectivă oarecum tarkovskiană și nici prin formulări de genul \"toată viața\", \"ce stupid!\" sau prin redundanțe semantice: \"nici toate mările/nici toate oaceanele (+) din lume\"; din \"nelume\", nu? dar apele subterane?

mi-am permis această intervenție pentru că ai dorit opinii despre text; nu știu dacă, așa cum spune Leonard, \"ideea e bună\", pentru că nu mi se pare că depășește cadrul conceptual și uzitat în exces, dar cu siguranță stilizarea este deficitară.

personal, găsesc melanjul puțin mai complex, de tipul: Johnny Boambă (Th. Constantin) & Tokio Drift sau Viața începe la Milogu (IM Ștefan) & Fast and Furios.

altminteri, bine scris, o lectură plăcută, dar fără DVD-dende literare.



La Multă Viteză anul viitor.

e o poartă a copilăriei, Liviu; 380 de duminici...; uneori, nu numai pentru a fugi ai nevoie de curaj, ci și mai mult curaj îți trebuie pentru a rămâne; uneori, spun; în acele momente, puterea vine din rugăciune; și iertarea.

mulțumesc pentru lectură și semn.

Manej a trois


(+) în afara triunghiului: \"comunismul epocii de piatră\" (Pol Pot) vs piatra \"comunismului epocal\" (pot politic)


la interiorul triunghiul: Waldo (intuiție) și Olguța (instinct); iarna și \"războiul rece\"; (prin) viață = preț de o... \"polenizare nepotrivită\"


(-) dincolo de planul ideatic, deși frust exprimat, Andu cam are dreptate - dacă aș fi citit textul \"în orb\", sigur aș fi avut tendința să atribui \"universului poetic\" un alt autor

onomoastica excesivă (implicit \"globalizare geografică\")


dar

o lectură plăcută,
Vasile Munteanu

mulțumesc, Ioan; posibil să ai dreptate când spui: \"facțiuni care nu se întregesc într-un poem, ci într-o stare\"; din punctul de vedere al cuvintelor, e singura în_stărire.

cu reciprocitate,
Vasile Munteanu

mulțumesc, Liviu; bine venit echilibrul între comentarii; chit că el lipsește de la alte texte; când spun lipsește, mă refer, desigur, că el lipsește fie parțial, ca aici, fie de tot, ca în toate; ca un chirurg care te operează de ziua ta (caz real, nu e o figură de stil).

ai dreptate, câteva versuri \"zgîrie nițel urechea\", mai ales iarna; nici nu ar putea fi altfel limba unora care (mai) au în vocabular cuvinte ca: pâne, câne, cochil ș.a.

după cum mărturiseam cale de câteva poezii în urmă:

\"tatăl meu a fost scotchian și vorbesc scotchiana\"

aceasta, da, este o figură de stil...

am învățat mersul patruped și biped al ființei umane; n-am știut cum să mulțumesc altfel cuvintelor voastre decât astfel: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1813303/DIN_LUNG_PRELUNG_DE_CÂMPULUNG

nu este falsă modestie, rostirea mea nu va satisface niciodată necesitatea \"evocării\" și nici \"frumusețea naturală\" a locului.

încă o dată, mulțumesc.

mulțumesc, Ștefan; iartă-mi indecizia de a răspunde simplu.

deși puțin \"bagatelizat\", portretul se susține prin \"universalitatea\" personajului, foarte bine surprins în această stare-dintre-stări.


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

mai voiam să-ți spun că poezia ta, aceasta, mi-a amintit de Nichita, \"Nod 26\":

\"[...] M-am dat de mâncare lupilor,
dar lupii erau friguroși și bolânzi.
Mâncați-mă! am strigat la ei, am strigat.
Noi nu, mi-au răspuns,
noi nu mâncăm om înghețat!\"



același.

impresionează forța de sugestie, expresia concentrată fiind în cazul de față un veritabil instrument de transfigurare a realității (pe care, alocuri, mi-aș permite să o presupun și virtuală).

și, dacă acela care scrie se trudește să se transforme pe sine (fie și autodevorându-se (s1) \"după chipul și asemănarea\" Imaginarului, necesitatea evadării se acutizează; transpare un puternic instinct de supraviețuire (s2), precum și conștiința individualității (s3).

iar Cuvântul nu are de dat socoteală decât aceluia căruia îi slujește (s4, unde simbolurile sunt minunat alese și deloc excesive).


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

te-ai gândit vreodată că pentru unii este singurul remediu?

și ceva despre zbor: pentru ca unii să decoleze, este necesar ca unii să rămână la sol...


despre rândurile de mai sus: gratuități pseudometafizice.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

Ștefan: cumva, toate textele mele sunt fragmentate; cândva, visam să inițiez \"imperfecționismul\" (dar timpul trece, treptat nu mai crezi în \"ism\"-e); mulțumesc.

Marius: te-ai plasat, ca întotdeauna, undeva între sensibil și analitic; mulțumesc.

Eugen: mulțumesc (prea mari cuvinte).

Andu: cuvintele vechi se întorc la matcă; iar pentru aceia înzestrați cu memorie, există o semnificație aparte a acestei regăsiri; și, ca să ieșim de sub indicidența echivocului, asimbolici sau... insimbolici? :) mulțumesc.

Mihai: înclin să îți dau dreptate, și eu am cumpănit dacă să las sau nu versul \"ard încă\"; însă, așa cum bine a observat Petru, am ales ca prin intermediul acestuia să fac translatarea între cele două planuri (precum și între \"obiect\" și \"subiect\", între impersonal și pers.1); cât despre rimă, atât pot spune: întotdeauna unei rime i se va reproșa fie că este \"facilă\", fie că este \"căutată\"; n-am ținut niciodată cont de această clsificare, am preferat întotdeauna \"sensul\" unui cuvânt (idiferent dacă el aparține masei vocabularului sau neologismelor); \"cuvinte potrivite\", da; dar nu potrivind cuvinte; și, dacă simplul se completează cu simplul, apoi... \"facil\" să fie; mulțumesc.

Geta: acolo unde sufletul întâlnește alt suflet (așa, fără subiect și fără predicat :) ); mulțumesc.

Petru: una dintre rarele \"imersiuni\" (am ales acest substantiv pentru totalitatea valențelor sale interpretative) în text de care am avut parte pe acest site de-a lungul anilor; nu pot decât să-ți mulțumesc și să mă simt onorat că ai găsit de cuviință să aloci timpul și energia necesare unei astfel de analize; mulțumesc.

mulțumesc, Ioana; mulțumesc, Tama; aveți, desigur, dreptate; pe de o parte, nu poți să nu fi \"părtaș\" (implicit \"apărător\", deși, prin asociere cu părtaș, eu aș spune \"tăinuitor\") la ceea ce scrii; pe de altă parte, poezia aparține Poetului (Perfectului); aici, pe pământ, tot ceea ce scriem este, după cum spui, o \"ghicitoare\"; încă o dată, mulțumesc pentru lectură și semnul despre.