Poezie
Aici totul se macină
...percepții
1 min lectură·
Mediu
singurul ochi și unghiile ascuțite
roase inegal în copilărie
le-am ascuns în inima acestui lemn
și am ieșit printre voi
fără să întorc capul
***
aici totul se macină
în goluri albe
statornicite într-un fel nou
de apăsat pieptul
- șerpuirea și luciul
rămas în picioare
mă satur de fum
***
mâinile mele ascund
șoapte cal
și călăreț în fâșii
oblice
de cer învățat să te ating
dincolo ferestre bătute în scânduri
leagă cercuri
strâmte
***
apa e curată și întrebătoare
urcată în pragul de lemn
să apere stăpânul
***
097.863
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Andor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Andor. “Aici totul se macină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/1811550/aici-totul-se-macinaComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMDistincție acordată
impresionează forța de sugestie, expresia concentrată fiind în cazul de față un veritabil instrument de transfigurare a realității (pe care, alocuri, mi-aș permite să o presupun și virtuală).
și, dacă acela care scrie se trudește să se transforme pe sine (fie și autodevorându-se (s1) \"după chipul și asemănarea\" Imaginarului, necesitatea evadării se acutizează; transpare un puternic instinct de supraviețuire (s2), precum și conștiința individualității (s3).
iar Cuvântul nu are de dat socoteală decât aceluia căruia îi slujește (s4, unde simbolurile sunt minunat alese și deloc excesive).
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
și, dacă acela care scrie se trudește să se transforme pe sine (fie și autodevorându-se (s1) \"după chipul și asemănarea\" Imaginarului, necesitatea evadării se acutizează; transpare un puternic instinct de supraviețuire (s2), precum și conștiința individualității (s3).
iar Cuvântul nu are de dat socoteală decât aceluia căruia îi slujește (s4, unde simbolurile sunt minunat alese și deloc excesive).
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
0
VMmai voiam să-ți spun că poezia ta, aceasta, mi-a amintit de Nichita, \"Nod 26\":
\"[...] M-am dat de mâncare lupilor,
dar lupii erau friguroși și bolânzi.
Mâncați-mă! am strigat la ei, am strigat.
Noi nu, mi-au răspuns,
noi nu mâncăm om înghețat!\"
același.
\"[...] M-am dat de mâncare lupilor,
dar lupii erau friguroși și bolânzi.
Mâncați-mă! am strigat la ei, am strigat.
Noi nu, mi-au răspuns,
noi nu mâncăm om înghețat!\"
același.
0
AKe ca o incantatie, stranie lume sub versuri, cumva numai a ta.
in mod deosebit mi-au placut ultimele doua strofe.
cu prietenie,
andrei ot tgocna
in mod deosebit mi-au placut ultimele doua strofe.
cu prietenie,
andrei ot tgocna
0
IMîntr-o înălțare...cu mult dincolo de...percepții...
\"mâinile mele ascund
șoapte cal
și călăreț în fâșii
oblice
de cer învățat să te ating
dincolo ferestre bătute în scânduri
leagă cercuri
strâmte\"
\"mâinile mele ascund
șoapte cal
și călăreț în fâșii
oblice
de cer învățat să te ating
dincolo ferestre bătute în scânduri
leagă cercuri
strâmte\"
0
EGPoezia, sau textul în fond, sugerează truda muncii, greutatea cu care se construiesc realizările îm viață. Mi se pare expresivă.
0
MPÎmi plac acești dinți ce rod unghii infantile, o metaforă ontologică.
0
FAIoane,
... e de lucru aici, vorbe între două poduri de lemn, vorbe care încetinesc mersul ori vorbe de trecut apa, cine mai știe ... ceva împlinește, poate unghiul ascuns ori semnul de la înălțimea sforii ... semnul dezlegat marcând albia râului ... ai venit la vremea potrivită, vreme de sculptat în lemnul moale ... mulțumesc frumos și la bună veghere :)
Vasile,
... ai venit să mă încerci, să pot lua totul de la zero, convins că lupta e doar o parte de adevăr ... caut să mă ascund de mâinile umblătoare, pe limba mea(cum bine ai intuit) ... între două șerpuiri aștern o pânză de ceață și umbra o pun mai mereu la urmă ... mulțumesc frumos de venire aproape și aducere aminte, pare să nu fie numai aerul și ceasul trecut ... la bună veghere :)
Andrei,
... pare doar o restituire văzului, dacă te uiți la flăcăruia mișcătoare, cumva numai ... sau poate cumpăna altei judecăți ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)
Ioana,
... percepții, sau poate doar o trecere cum niște ulmi căzuți ... câteva cuvinte, îndeajuns pentru a construi o casă ... la bună veghere :)
Emilia,
... pământ lucrat la suprafață, cu un fir de pai auriu ... sau poate voie adâncă de a trăi ... mulțumesc frumos de trecere :)
Geta,
... m-ai prins așteptându-te, biserica o ridice alții(țin mult la percepțiile tale) ... și mai țin la drum, conștient că bolile sunt doar pretexte ce ne poartă numele ... dorul de albia veche poartă în toate timpurile, mai mult caii ... îmbrățișare de suflet și veghere :)
Maria,
... dinți de lapte și nici un tren care să ducă departe ... călătorim, crezuți ori nu de la o zi la alta, prin învăluire ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)
... e de lucru aici, vorbe între două poduri de lemn, vorbe care încetinesc mersul ori vorbe de trecut apa, cine mai știe ... ceva împlinește, poate unghiul ascuns ori semnul de la înălțimea sforii ... semnul dezlegat marcând albia râului ... ai venit la vremea potrivită, vreme de sculptat în lemnul moale ... mulțumesc frumos și la bună veghere :)
Vasile,
... ai venit să mă încerci, să pot lua totul de la zero, convins că lupta e doar o parte de adevăr ... caut să mă ascund de mâinile umblătoare, pe limba mea(cum bine ai intuit) ... între două șerpuiri aștern o pânză de ceață și umbra o pun mai mereu la urmă ... mulțumesc frumos de venire aproape și aducere aminte, pare să nu fie numai aerul și ceasul trecut ... la bună veghere :)
Andrei,
... pare doar o restituire văzului, dacă te uiți la flăcăruia mișcătoare, cumva numai ... sau poate cumpăna altei judecăți ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)
Ioana,
... percepții, sau poate doar o trecere cum niște ulmi căzuți ... câteva cuvinte, îndeajuns pentru a construi o casă ... la bună veghere :)
Emilia,
... pământ lucrat la suprafață, cu un fir de pai auriu ... sau poate voie adâncă de a trăi ... mulțumesc frumos de trecere :)
Geta,
... m-ai prins așteptându-te, biserica o ridice alții(țin mult la percepțiile tale) ... și mai țin la drum, conștient că bolile sunt doar pretexte ce ne poartă numele ... dorul de albia veche poartă în toate timpurile, mai mult caii ... îmbrățișare de suflet și veghere :)
Maria,
... dinți de lapte și nici un tren care să ducă departe ... călătorim, crezuți ori nu de la o zi la alta, prin învăluire ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)
0
lemn\" ori de zbuciumul copilăriei, lăuntric, și dosit în miezul lemnului ca să
prindă mirosul eternității, dospind enigmatic...
la bună revedere!