Vasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
ca o palmă de pământ;
nu mai zis nimic, citesc
și la urmă doar pun punct.
Pe textul:
„unui poet ingâmfat" de dumitru cioaca-genuneanu
nu ai fum că nu ai jar;
nu ai nici lipici la fete?
să fie de vină, dar
că stă nuca pe perete?
Pe textul:
„unui poet ingâmfat" de dumitru cioaca-genuneanu
fericiți, da\' triști rău de tot!
Îți doresc din suflet să renaști din „cenușa folcului înalt”. Mai sus de sus/ susul nici nu există/ dincolo de susul cel mai de sus/ susul e-n noi.
Poate că poetul are cu advărat nevoie de „armura” fericiri, de ce nu, de fericiriea autentică, de fercirea hrănită de suferința „crucificării” în acest jos.
Cinic, îți urez „la cât mai multe cuie”, și la „cât mai multe înălțări”.
Cu sinceritate,
Pe textul:
„Gata ingeri!" de Gabriela Marieta Secu
Mulțumesc de re-venire (vrei un „șoc”?),
Pe textul:
„070" de Vasile Munteanu
Dar „plouă” chiar și primăvara, nu-i așa?
Mulțumesc și „ne mai plouăm”.
Pe textul:
„Subacvatica" de Vasile Munteanu
mulțumesc pentru „deslușire”. Ai dreptate, „chiar decât” îmi zgârie „ochiul”. Cât despre „nobil”, este (așa am gândit) un „proces alchimic”, o „înnobilare” a culorii din primul vers.
Hai să vedem.
Mulțumesc mult.
Același,
Pe textul:
„Subacvatica" de Vasile Munteanu
Dacă nu murim în noaptea asta, ne mai citim.
Nerăzbunător,
Pe textul:
„Mi te-ai smuls ca o rasuflare" de George Nasturica
nu mă poți contrazice: eu n-am văzut texte mai bune la tine!
Sincer,
Pe textul:
„Mi te-ai smuls ca o rasuflare" de George Nasturica
30.000.000 : 17.000 =1764,7
rezultă
apx. 2 șiraguri de dogme/an
la „limitarațiunii”,
Pe textul:
„Haiku într-o pasă proastă" de Radu Haraga
Și dacă? Nu este acesta motivul pentru care nebunii sunt „fericiți”?
Te mai aștept.
Cu sinceritate fără subînțeles,
Pe textul:
„Ecoul iubirii" de Vasile Munteanu
1. încântat de trecere și de „părere”;
2. repetarea „mirobolantului” este voită; am gândit-o ca pe o „constantă modală” în răsturnarea „caii latră” - „enotul nechează”;
3. prin „albi - dalbi” încercam să redau identitatea „apei” ca principiu în raportarea spațială sus - jos; însă acum, pentru că mi-ai atras atenția, parcă nici mie nu mi se mai pare așa „reușită”;
4. lungimea penultimului vers este o problemă; am încercat mai multe soluții, dar, din nefericire (și poate din neputință) toate „mai sărace” sub raportul „conținutului;
5. îți mulțumesc și aștept oricând astfel de „părerei”.
Cu sinceritate,
Pe textul:
„Ecoul iubirii" de Vasile Munteanu
mă bucură faptul că nu ești dintre aceia care citesc „ultima” poezie din listă.
Cât despre poezie, crede-mă, deși sunt sigur că avem concepții estetice diferite (adică eu numesc aceastră constrângere formală stilul „cheie 16\"”), am încercat, însă la nivelul conținutului era, după cum am spus în titlu, „numa\' rău”.
Mă bucur, te mai aștept și o să te caut.
Cu sinceritate,
Pe textul:
„Ecoul iubirii" de Vasile Munteanu
bine ai venit. Ca întotdeauna, s-ar putea să ai dreptate, s-ar putea să nu. Nu îți răspundeam, poate, dar am fost la pagina ta și am reținut (nu numai) subtitlul ultimei tale poezii. Nu am să-ți spun că imaginile încercate de mine înseamnă ceva sau nu. Dacă ele nu sunt și în tine, zadarnic le descriu eu..., dar am să-ți răspund la ceea ce ai scris cu o povetioară adevărată:
Într-o zi, pe la Piața Romană m-a oprit cineva și m-a întrebat: „Unde suntem?”. „Nu știu”, i-am răspuns, fiindcă și mergeam la întâmplare, interiorizat. „Și tu ești orb?”, m-a întrebat el, iar. „Nu, nu sunt orb, așa cred...”, i-am răspuns. Și ce crezi că mi-a zis? „Poate că ești nebun...”.
Am plecat, dar în sinea mea am recunoscut: „Poate...”.
În speranța că nu te superi și cu speranța că vei găsi mai interesant să dezlegi singur „rebusul” imaginilor,
Pe textul:
„Ars poetica" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Ars poetica" de Vasile Munteanu
nu vreau să tulbur „rugăciunea” cuvintelor.
„Potretele” pe care le încerc sunt divine:
Atena și Minerva.
Același,
Pe textul:
„Daymo" de Dan Mitrut
Pe textul:
„Prea târziu" de Vasile Munteanu
chiar dacă „potriveala” este „întâmplătoare”, să nu mai spui la nimeni, că „dă bine” la „formă”.
Sinceritatea, bat-o vina!
La fel de invidios,
Pe textul:
„Jucarii de primavara" de Gabriela Petrache
îți mulțumesc pentru că „ai trecut”.
Generoasă, nici nu sunt sigur dacă ți-a plăcut poezia sau ai vrut numai să mă avertizei că am uitat un „r”.
Oricum, mulțumesc și te mai aștept.
Același,
Pe textul:
„Prea târziu" de Vasile Munteanu
p2:1 poezie Gabriela = 24 versuri
Concluzie: sunt sigur de faptul că este o „potriveală potrivită”.
Frumos „aranjament”.
Același,
Pe textul:
„Jucarii de primavara" de Gabriela Petrache
mulțam de trecere. recunosc, în strofa 4 am avut de ales între „idee” și „rimă” - am ales „ideea”; oricum, o mai „buchisesc”.
recunoscător,
Pe textul:
„Ecoul ploii" de Vasile Munteanu
