Poezie
070
(camera de gardă a spitalului de nebuni)
1 min lectură·
Mediu
zadarnic mă spăl dimineața pe ochi
cu rivanol și cu apă oxigenată
mizeria lumii e o crustă de piatră
precum găinațul porumbeilor pe statuie;
inutil îmi curăț dinții cu cea mai scumpă
și mai la modă pastă de dinți din reclamă
parodontoza mi-a făcut nehrănirea o rană
în care viermii joacă leapșa anticipat –
degeaba sunt toate: săpunuri, perii, șampoane
s-a strâns rugina ca apa între burlane
și mi se scurge găinațul statuii în neprivire
dizolvat în inimă, în plămâni și-n ficat
sufletul meu e un spital de urgență
intrarea se face pe la camera de gardă
a speranțelor înzorite
ieșirea pe la morga eșuărilor ipocrite –
chiar dacă ieșiți pe picioarele voastre,
e-o amânare, vă asigur, vă veți întoarce:
sunt de gardă zi și noapte – vă aștept
cu electro-șocuri, cu voltajul în piept
și cu formolul amintirilor
„se cunună robul cu roaba”...
044.011
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “070.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/66490/070Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CBCBclaudiu banu✓Stii la ce m-am gandit citind poezia ta? La Omul cu Sobolani si la Nichita. Si te asigur ca lucrul asta e de bine! Eu as mai adauga un vers pe aici inn final. Ceva de genul \"Sora, bisturiul te rog!\"
0
VMun sfat = un rezultat
recunoscător,
recunoscător,
0
GSOf, ce usor se trece granita asta dintre bun si nebun... Ca un elctro-soc, si nu-mi place ca-mi place starea asta de balamuc total - nu in balamuc ci in afara lui... mi se zbarleste parul, fug de aici...
0
VMNici mie, dar, pentru că nu am încotro, și mie.
Mulțumesc de re-venire (vrei un „șoc”?),
Mulțumesc de re-venire (vrei un „șoc”?),
0