Ars poetica

prin „multivers” se va înțelege atât suma versurilor, cât și suma tuturor universurilor

imaginile găsite sunt bune, chiar foarte bune... dar poezia e doar o înșiruire de imagini... nimic mai mult... după părerea mea umilă cred că ar trebui să îi dai un curs... devine greoaie la un moment și riști să ți se citească doar o parte... începutul...

la recitire

Bogdane,

bine ai venit. Ca întotdeauna, s-ar putea să ai dreptate, s-ar putea să nu. Nu îți răspundeam, poate, dar am fost la pagina ta și am reținut (nu numai) subtitlul ultimei tale poezii. Nu am să-ți spun că imaginile încercate de mine înseamnă ceva sau nu. Dacă ele nu sunt și în tine, zadarnic le descriu eu..., dar am să-ți răspund la ceea ce ai scris cu o povetioară adevărată:

Într-o zi, pe la Piața Romană m-a oprit cineva și m-a întrebat: „Unde suntem?”. „Nu știu”, i-am răspuns, fiindcă și mergeam la întâmplare, interiorizat. „Și tu ești orb?”, m-a întrebat el, iar. „Nu, nu sunt orb, așa cred...”, i-am răspuns. Și ce crezi că mi-a zis? „Poate că ești nebun...”.
Am plecat, dar în sinea mea am recunoscut: „Poate...”.

În speranța că nu te superi și cu speranța că vei găsi mai interesant să dezlegi singur „rebusul” imaginilor,

e un mozaic, e ceva din toti, un fel de unitate-in diversitate, un ideal, el-Poetul!


poezia asta chiar curge, si chiar spune

vasile scuza-mi absenta. Crede-ma ca ti-am citit toate textele, sunt foarte constant in lecturarea poeziilor tale, dar nu pot sa comentez nimic, pentru ca nu face parte din bolul meu de concepte. Intr-un fel imi place barocul poeticei tale, dar intr-un fel aceasta alegere imi stopeaza avantul de a gasi o interpretare personala si ma opresc nevoit doar la teatralitatea imaginilor, nu si la substanta.
Dar crede-ma ca te citesc tot timpul.
Cu respect, Martin

a, si nu cred ca Bogdan ca e doar o insiruire de imagini, ai dreptate cand spui ca exista un puzzle inauntru. Nu, nu e doar o lista frumoasa de suprarealisme, trebuie sa existe printre randuri un \"ceva\" codificat. E frumos, mai mult nu sunt in stare la ora asta sa spun.

Dragă Mae,

dacă reușesc să mă fac pe deplin înțeles, cealaltă „mână în cinci stele” oferită lui Miriam îți aparține,

Cu afecțiune pentru empatie,

Dragă Martin,

nici măcar nu știu ce anume ți-aș putea răspunde; ce este sigur este faptul că nu îți răspund numai „din politețe”, însă realizez că există, dă-mi voie să le numesc astfel, „probleme de reciprocitate creațională”.
Te asigur că și eu te citesc și că nu aștept din partea ta comentarii „laudative” sau ceva asemena. Simplul fapt că mi-ai lăsat „un semn” pentru mine este suficient de prețios.

Cu respect (sper reciproc),

e reciproc, te asigur