Ecoul iubirii

Ti-as propune ca lungimea versurilor sa fie fixa, ar suna mai bine...

Cu respect
Niculescu

Interesanta. O vad ca pe un pastel atipic.
Permite-mi te rog sa scot in evidenta si citeva puncte slabe care trag in jos poemul:
- repetarea mirobolantului
- rima albi-dalbi
- lungimea penultimului vers
Ar mai fi si altele insa astea mi-au sarit in ochi.
Mi-a placut luna prabusita ca o piatra si porumbeii apatici.
Cu stima,
Liviu Nanu

Ioane,

mă bucură faptul că nu ești dintre aceia care citesc „ultima” poezie din listă.
Cât despre poezie, crede-mă, deși sunt sigur că avem concepții estetice diferite (adică eu numesc aceastră constrângere formală stilul „cheie 16\"”), am încercat, însă la nivelul conținutului era, după cum am spus în titlu, „numa\' rău”.

Mă bucur, te mai aștept și o să te caut.

Cu sinceritate,

ADMIRATIV: si daca asta e DOAR ecoul... :)))

părere la „părere”

1. încântat de trecere și de „părere”;
2. repetarea „mirobolantului” este voită; am gândit-o ca pe o „constantă modală” în răsturnarea „caii latră” - „enotul nechează”;
3. prin „albi - dalbi” încercam să redau identitatea „apei” ca principiu în raportarea spațială sus - jos; însă acum, pentru că mi-ai atras atenția, parcă nici mie nu mi se mai pare așa „reușită”;
4. lungimea penultimului vers este o problemă; am încercat mai multe soluții, dar, din nefericire (și poate din neputință) toate „mai sărace” sub raportul „conținutului;
5. îți mulțumesc și aștept oricând astfel de „părerei”.

Cu sinceritate,

Pentru Ella

Și dacă? Nu este acesta motivul pentru care nebunii sunt „fericiți”?

Te mai aștept.

Cu sinceritate fără subînțeles,

ce bine ma simt eu aici, in poezia ta!
doar atat - \"ochii tai caprui ca inserarea\" - un drum batatorit.

Zambet si dinspre mine, daca as fi stiut ca iubirea are ecou as fi strigat-o primul, suna de-a dreptul mirobolant, pe bune.

Mi-a placut poezia. Sper sa ne mai citim.

Pe curand!

Dragă Mae,

sper că nu mă bănuiești că nu aș avea idee de „căpruiul” lui Nichita, însă ce să fac? Soția mea are ochii atât de căprui și o iubesc atât de mult...

Cu afecțiune,

Gabriel,

fiecare dintre noi strigă iubirea „primul”. Sunt convis că și tu ai reușit sau vei reuși acest lucru.
Îți mulțumsc mult pentru apreciere și promit că în cel mai scurt timp voi trece pe la „strigătele” ( a se citi poeziile) tale.

Cu sinceritate,