VMVasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
Bucuresti
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ioane, am lipsit și eu
trei zile, zău, te-am căutat
dar am ajuns mult prea târziu
era un... „miel” în acel pat!
trei zile, zău, te-am căutat
dar am ajuns mult prea târziu
era un... „miel” în acel pat!
Pe textul:
„Viață de boem" de Ion Diviza
0 suflu
ContextDragă Sirenă,
nu rușine mă încearcă pe mine citindu-ți versurile, ci, cum spunea Cioran, „bucuria și nebunia și frica”.
Același,
nu rușine mă încearcă pe mine citindu-ți versurile, ci, cum spunea Cioran, „bucuria și nebunia și frica”.
Același,
Pe textul:
„dezbracatul aripilor" de silvia caloianu
0 suflu
ContextDragă Alice,
o astfel de caracterizare mă copleșește, mă face să mă simt ca un copil care nu știe să mintă primind o laudă pentru un lucru pe care nu l-a făcut el.
„Înțelepciunea” unui astfel de copil, însă, mă face să mă gândesc la faptul că „nimic nu este întâmplător”.
Mulțumesc cu tot sufletul meu „(oarecum) fix”,
o astfel de caracterizare mă copleșește, mă face să mă simt ca un copil care nu știe să mintă primind o laudă pentru un lucru pe care nu l-a făcut el.
„Înțelepciunea” unui astfel de copil, însă, mă face să mă gândesc la faptul că „nimic nu este întâmplător”.
Mulțumesc cu tot sufletul meu „(oarecum) fix”,
Pe textul:
„Restaurare" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexto fină și sintetică analiză psiho-antropologică. Ce cred că îmi scapă, din păcate, este „morala” acestui eseu. Înțeleg „ratarea” ca pe refuzul de a participa la „normalitatea” celorlați. Altminteri, la ce bună puterea de înțelegere și „fina și sintetica analiză”?
„Dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, cei mai în câștig ar fi ticăloții.”
Un cititor,
„Dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, cei mai în câștig ar fi ticăloții.”
Un cititor,
Pe textul:
„Noi, ratații" de Eugen Galateanu
0 suflu
ContextDragă Sirenă,
dincolo înseamnă dincoace. Fără subiect și obiect, inerența și ruptura sunt totale, aproape un mister - nașterea sau moartea, de exemplu - în care cuvintele, despuiate de aripi (sensuri), comunică prin viul Poet fiindul.
Poezia, anulând „contrariile”, repotențează realitatea, resemnifică valorile obișnuite ale „visului” și ale „stării de contemplare”, ale perceprii „în sine” (ca poet) și ale perceperii în „alter-ego” (ca reporter).
Senzorialul, empiricul triumfă asupra „opiniei”, asupra părerii deformate și goale de sensuri „pentru sine”.
Cu rugămintea de a ierta „spectatorul” care ți-a privit, aici, „aripile dezbrăcate,
sincer și constant,
cu drag,
dincolo înseamnă dincoace. Fără subiect și obiect, inerența și ruptura sunt totale, aproape un mister - nașterea sau moartea, de exemplu - în care cuvintele, despuiate de aripi (sensuri), comunică prin viul Poet fiindul.
Poezia, anulând „contrariile”, repotențează realitatea, resemnifică valorile obișnuite ale „visului” și ale „stării de contemplare”, ale perceprii „în sine” (ca poet) și ale perceperii în „alter-ego” (ca reporter).
Senzorialul, empiricul triumfă asupra „opiniei”, asupra părerii deformate și goale de sensuri „pentru sine”.
Cu rugămintea de a ierta „spectatorul” care ți-a privit, aici, „aripile dezbrăcate,
sincer și constant,
cu drag,
Pe textul:
„dezbracatul aripilor" de silvia caloianu
0 suflu
Context„dansul nostru de doi ori doi” fac patru laturi ale unui singur pătrat căruia perena tranlație „înăuntru - afară” îi conferă atributele unui cerc cu apotema către sine.
Cu urarea: scrie „învârtindu-te”,
Cu urarea: scrie „învârtindu-te”,
Pe textul:
„Ritmandu-ne inimile" de Daniel Puia-Dumitrescu
0 suflu
Contextsuflet „trâmbițând” divinul între „nefericirile pământene” și „fericirile nepământene” ale unei alte lumi.
Cu prețuire, arhanghel încarnat în poet,
Cu prețuire, arhanghel încarnat în poet,
Pe textul:
„Împletită, iedera" de Gabriela Petrache
0 suflu
ContextEra o babă de la gard
Ce-l mai ținea băut de vorbă
Da-n zori el se ducea acasă
Că îi venea poftă de ciorbă
Ce-l mai ținea băut de vorbă
Da-n zori el se ducea acasă
Că îi venea poftă de ciorbă
Pe textul:
„Viață de boem" de Ion Diviza
0 suflu
Contextde la Prut până Tisa
tot răzășu\' plânsu-mi s-a
c-a trecut Ion c-o „treabă”
fugărit, hmmm, de o... babă
tot răzășu\' plânsu-mi s-a
c-a trecut Ion c-o „treabă”
fugărit, hmmm, de o... babă
Pe textul:
„Viață de boem" de Ion Diviza
0 suflu
Contextmaestre, cu așa potență
eu mă cam pierd cu număratul,
dar dacă patu-i „ocupat”
nu e cumva din patru-n patru?
eu mă cam pierd cu număratul,
dar dacă patu-i „ocupat”
nu e cumva din patru-n patru?
Pe textul:
„Viață de boem" de Ion Diviza
0 suflu
ContextIoane, treaba se împute,
ești „ocupat” de vrei, nu vrei
de pat vreau numai să te-ntreb:
se-ntâmplă, oare,să ai trei?
ești „ocupat” de vrei, nu vrei
de pat vreau numai să te-ntreb:
se-ntâmplă, oare,să ai trei?
Pe textul:
„Viață de boem" de Ion Diviza
0 suflu
Contextse spune că nu e ce pare,
ci este numai „dacă vrei”,
că „textul” ține doar o dată
și-apoi te papă „criticei”...
ci este numai „dacă vrei”,
că „textul” ține doar o dată
și-apoi te papă „criticei”...
Pe textul:
„Viață de boem" de Ion Diviza
0 suflu
Context„De parcă ea, vecina ta,
Povestitor nu o avea.
La câte diplome s-au dat,
Ești unic doar la tine-n pat!”
Când înțelegi cu atâta profunzime
Cum e să ai vecin sau numai soț
Mă-ncearcă o pârdalnică nelămurire
Ești „cel pățit” sau ești „cel hoț”?
Povestitor nu o avea.
La câte diplome s-au dat,
Ești unic doar la tine-n pat!”
Când înțelegi cu atâta profunzime
Cum e să ai vecin sau numai soț
Mă-ncearcă o pârdalnică nelămurire
Ești „cel pățit” sau ești „cel hoț”?
Pe textul:
„Viață de boem" de Ion Diviza
0 suflu
ContextDragă Geta,
după o „lumească” sintagmă,vorbim la fel și ne înțelegem separat.
Acel „delicat” (pe cuvânt!) nu voia să îți spună că m-am supărat de ceva (chiar nu aveam de ce!), ci numai că m-a speriat gândul că sufletul unei femei „gustă” sensuri „de alb și negru”, „carne și oțel”... În rest, analiză, autoanaliză și plăcerea comunicării cu o persoană agreabilă.
Așa că... „nu mai despica și tu firul” în patru (doar)...
Cu drag,
după o „lumească” sintagmă,vorbim la fel și ne înțelegem separat.
Acel „delicat” (pe cuvânt!) nu voia să îți spună că m-am supărat de ceva (chiar nu aveam de ce!), ci numai că m-a speriat gândul că sufletul unei femei „gustă” sensuri „de alb și negru”, „carne și oțel”... În rest, analiză, autoanaliză și plăcerea comunicării cu o persoană agreabilă.
Așa că... „nu mai despica și tu firul” în patru (doar)...
Cu drag,
Pe textul:
„Anti-sine" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextde tot ajungi arar pe-acasă
(și parcă-ai zis că stai puțin)
nu e mai bine ca și soața
să vadă-n tine un... vecin?
(și parcă-ai zis că stai puțin)
nu e mai bine ca și soața
să vadă-n tine un... vecin?
Pe textul:
„Viață de boem" de Ion Diviza
0 suflu
ContextDragă Geta,
teribilă „recunoaștere”, cu atât mai mult cu cât ea vine din partea unui suflet care ar trebui să fie... mai „delicat”.
Poetul nu este un „autoexorcist”. Ruperea legăturii cu sine înseamnă anulare, autoanulare. Poate altă dată, dar, deocamdată, nu...
Apoi, acest „pe dinăuntru” nu este exclusiv „un dat”. Dualitatea ființei, așa cum o văd eu, constă tocmai în acest „dat”, dar, mai ales,în „devenire”. Iar ceea ce ne îngrozește, ne scoate din noi este tocmai această devenire pe care nu o poți controla decât într-o prea mică măsură și nici atât împiedica să-și urmeze cursul ei - poate „firesc”, poate nu.
Dacă Poezia ar putea „scoate” răul, era demult un lucru uitat. Rostul Poeziei este acela de a face Răul suportabil, aproape... uman...
Cu drag,
teribilă „recunoaștere”, cu atât mai mult cu cât ea vine din partea unui suflet care ar trebui să fie... mai „delicat”.
Poetul nu este un „autoexorcist”. Ruperea legăturii cu sine înseamnă anulare, autoanulare. Poate altă dată, dar, deocamdată, nu...
Apoi, acest „pe dinăuntru” nu este exclusiv „un dat”. Dualitatea ființei, așa cum o văd eu, constă tocmai în acest „dat”, dar, mai ales,în „devenire”. Iar ceea ce ne îngrozește, ne scoate din noi este tocmai această devenire pe care nu o poți controla decât într-o prea mică măsură și nici atât împiedica să-și urmeze cursul ei - poate „firesc”, poate nu.
Dacă Poezia ar putea „scoate” răul, era demult un lucru uitat. Rostul Poeziei este acela de a face Răul suportabil, aproape... uman...
Cu drag,
Pe textul:
„Anti-sine" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context„Frații Grim”? Ce mare poznă?
Tot umblă cu „des - cântatul”
zice-o vorbă că nu știe
un bărbat ce știe satul...
Tot umblă cu „des - cântatul”
zice-o vorbă că nu știe
un bărbat ce știe satul...
Pe textul:
„Lui Ion Diviza, la epigrama \"Viață de boem\"" de Sorin Olariu
0 suflu
Context„Frații Frim”? Ce mare poznă?
Tot umblă cu „des - cântatul”
zice-o vorbă că nu știe
un bărbat ce știe satul...
Tot umblă cu „des - cântatul”
zice-o vorbă că nu știe
un bărbat ce știe satul...
Pe textul:
„Lui Ion Diviza, la epigrama \"Viață de boem\"" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextIoane, eu îți dau dreptate -
trezește-o, nu e prima oară
și îți mai dau și o adresă:
să nu dormi iară pe afară...
trezește-o, nu e prima oară
și îți mai dau și o adresă:
să nu dormi iară pe afară...
Pe textul:
„Viață de boem" de Ion Diviza
0 suflu
ContextIoane,
pentru mine lumea-i o oglindă în care senzorialul este „reflectarea” propriului sine. Vizualul, olfactivul, tactilul sunt (aidoma ca la „știm noi cine”, sic!\") copii ale sufletului meu. Mai simplu spus, „aflu” în afara mea în funcție de ceea „se află” în mine.
O dialectică hegeliană, poate, de ordin estetic: din sine prin sine în sine.
Acum, așa „bolborosesc” și eu, că de înțeles am văzut că nu prea m-am făcut înțeles decât, paradoxal, exclusiv stilistic.
„Violență controlată”? Păi mai bine plecam în „State” și încercam să scriu scenarii horor, poate făceam și eu „ban de ban” (Voltaj).
Mulțumesc de trecere și te mai aștept (transcendentalule!).
pentru mine lumea-i o oglindă în care senzorialul este „reflectarea” propriului sine. Vizualul, olfactivul, tactilul sunt (aidoma ca la „știm noi cine”, sic!\") copii ale sufletului meu. Mai simplu spus, „aflu” în afara mea în funcție de ceea „se află” în mine.
O dialectică hegeliană, poate, de ordin estetic: din sine prin sine în sine.
Acum, așa „bolborosesc” și eu, că de înțeles am văzut că nu prea m-am făcut înțeles decât, paradoxal, exclusiv stilistic.
„Violență controlată”? Păi mai bine plecam în „State” și încercam să scriu scenarii horor, poate făceam și eu „ban de ban” (Voltaj).
Mulțumesc de trecere și te mai aștept (transcendentalule!).
Pe textul:
„Anti-sine" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context