Vasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
Pe textul:
„Clișee – Colecția seară-vară 2004" de Florina Daniela Florea
Reperele unei astfel de trăiri nu ne pot fi decât intuiția și biologicul. Certitudinea participării afective la exitență este dată organic, ca o durere a sângelui, de către prunc: alter-ego în propensiune. A cunoaște lucrurile nu mai înseamnă a cunoaște \"substanța\" lor, ci este echivalentul lui \"a trăi în ele\". Abia accederea într-o astfel de lume ne indică drumul de parcurs către \"lumea cealaltă\", o lume nu a morții, ci a eternității afective, care ne ajută să înțelegem că în dragoste (mai ales de mamă), ca și în geometrie, nu există limite și că \"distanța\" parcursă până acum nu reprezintă nimic în comprația cu ceea ce nu vom străbate niciodată.
În manieră goethiană, procesul de antropomorfizare
dobândește, în acest cadru socio-acvatico-uman, valențe unui proces de intropatie, ceea ce echivalează cu înlocuirea tuturor esențelor fenomenale cu vitalitatea organică a ființei, care își găsește forma sa complexă și sublimă de manifestare în \"mamă\".
Împătimit de scrierea-ți,
cu drag,
Pe textul:
„Clișee – Colecția seară-vară 2004" de Florina Daniela Florea
Ioana, pot să îți spun un secret: și eu scriu prost, dar încă nu am aflat :))). E suficient de scurt răspunsul - :P- ? Apropo, insula ta pe ce culoar aerian trece?
Cu drag,
Pe textul:
„m-ai compromis vorbindu-mi în dreptul inimii" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„(o)moară în cuvânt" de Vasile Munteanu
Și cum infinitul este \"prea mare\", ceea ce îi rămâne unei femei dezamăgite este linia frântă.
Dar, ce să faci, așa e viața, din nimic nimic se naște :).
Cu drag,
Pe textul:
„Femeia aceea n-a existat" de Cristiana Popp
Unii spun că \"imaginea\" noastră \"paradisiacă\" despre omul începutului este falsă, idilică. Însă poezia ta vine ca o confirmare a faptului că \"adevărul\" îmbracă hainele lirismului.
Poate că omul este doar un \"animal blestemat\", însă lumea pe care și-o reprezintă este numai vizibilă, fenomenală, ea neputând să fie \"reprezentată\" decât prin liric.
Prin acest liric, de factură labișiano-blagiană, putem înțelege că procesul evoluției spirituale a umanității nu este o progresivă stare de alienare, ci, prin cunoaștere, este vorba despre un proces de revalorificare ontologică a fenomenalului, etalonul fiind tocmai \"trăirea\" mereu identică sieși, trăire care suportă agresiunea și disimularea lumii exterioare, dar care se salvează prin trăirea de tip estetic, pură, nealterabilă.
Cu respect,
Pe textul:
„Curcubeul de lemn" de florian stoian -silișteanu
Cu drag,
Pe textul:
„Diluviană (2)" de Vasile Munteanu
Ioana, eu îți mulțumesc. Deși îmi este din ce în ce mai greu să știu cum :P :).
Cris, indiferent de \"reacții\", da, mă bucură exclusiv \"pentru că este de la tine\". Tot ceea ce vine de la tine nu poate decât să mă bucure. Felicitări :).
Mihalea, îndemnul tău are valențe pefagogice. Și asta pentru că este cunoscut faptul că orice ai spune unui copil să nu facă aceea va face. Șestov are o teorie a \"dezvățului prin saturație\". Lasă-l să se ardă :).
Ioane (IPB-S), sensibil ca întotdeauna. Mulțumesc.
Cu drag,
Pe textul:
„focul în-cântării-de-sine" de Vasile Munteanu
nu am să încerc să \"teoretizez\" despre (pseudo)paranoia ta, pentru că experiențe anterioare m-au învățat că, indiferent de \"argumente\" - care, în cazul tău, \"sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire\" - vom sfârși prin a ne jigni. Prin urmare, am să îți spun cât se poate de explicit ceea ce gândesc: sau te autocomplimentezi sau strigi ca un precupeț în piață, poate vine cineva să îți admire \"marfa\". Oricare ar fi \"motivația\" ta, crede-mă pe cuvânt, argumente de genul: \"poezia ta o formă de dialog, o replică, o formă de respect (nu cred și nu vreau să cred) sau de desconsiderație (nu vreau să cred)? Sau una din scanările laterale de care ziceam? Sau nu e, pur și simplu, nimic?\" mă fac să pălesc de invide că nu stăpânesc la fel de bine ca și tine conceptul de \"marketing\". Dar este explicabil, eu sunt un \"ilustru anonim\", nu un \"clasic în viață\" care să îi \"inspire\" pe alții. Regret că sunt nevoit să recunosc, habar nu aveam că exiști, că postezi pe site și ce anume gen de poezie. Dar, acum, aproape știu, pentru că, la recomandarea ta, am citit \"Luci\". Concluzia? Ai dreptate. Interpretarea rusească a filmelor americane generează devieri de gândire și comportament, lucru pe care îl sesizez cu ușurință în reacția ta.
Prin urmare, tot ce pot să fac pentru tine, ca de la novice la maestru, este să îți dedic (dar numai aici) poezia \"substituiri noumenale\" și, în rest, cu toată sinceritatea, puțin îmi pasă de \"mutantele\" tale interpretări. Probabil că ești dintre cei \"constrânși\" în copilărie să mănânce untură de pește.
Cu tot egoismul, nu am nici timp și nici chef să fac pe terapeutul.
Creație ușoară.
Pe textul:
„(o)moară în cuvânt" de Vasile Munteanu
Cătălin, personal prefer poveștile românești, dar, în numele reciprocității, dă-mi voie să te întreb: care este morala și ce legătură are cu rândurile de mai sus? Nu pentru mine, că eu \"am studiat\" rusa, ci pentru \"cititorii noștri\" care, deși \"mai deștepți ca noi\" (A.C.), nu au studiat rusa. Zău că efortul \"grafic\" merita o cauză mai bună (sau mai rea) :). Oricum, te mai aștept.
Elia, mereu \"prea înaltă\" :), până la inima cailor de lumină.
Anda, îți mulțumesc și ție pentru aparița inedită, deși mărturisesc faptul că nu am înțeles \"interpretarea\" comentariului tău. Te mai aștept.
Pe textul:
„(o)moară în cuvânt" de Vasile Munteanu
Răzvan, ceara ca \"material de construcții\" are și \"calități\": se poate colora. Mie, de exemplu, îmi plac lumânările albastre. Când nu am de ales. Când am de ales, îmi place la munte :). Îți mulțumesc pentru primul comentariu.
Cris, dacă este real nu este grotesc și dacă este grotesc nu este real :). Referitor la \"observația\" ta, ai avut dreptate și am corectat. +
Pe textul:
„vară citadină" de Vasile Munteanu
Miha, versurile de mai sus nu au nici un merit în \"zborul\" tău. Tu ai aripi care îți cresc în suflet.
Cu drag,
Pe textul:
„fructe veninoase" de Vasile Munteanu
Miha, pentru mine este o surpriză că, în ciuda faptului că nu te-am comentat \"reciproc\", treci cu regularitate pe la poeziile mele \"obscure\" din ultima vreme.
Vă mulțumesc.
Cu drag,
Pe textul:
„melci de lumină" de Vasile Munteanu
Elia, ce este negru și ce este alb? Dragă sufletului meu \"(totul e să crezi)\" :).
Mihalea, \"steagul nebuniei\" \"flutură în vânt zălog de legământ, întâiul meu cuvânt\" :). Multumesc mult pentru gândul exprimat.
Florin, si eu sunt curios daca este adevărat: spune ce ți se pare ție sau nu?
Cu drag,
Pe textul:
„sărut franțuzesc, minciuna" de Vasile Munteanu
Multumesc mult pentru comentariu.
Elia, sunt asa cum crezi tu ca sunt: zmeu si copil... :).
Pe textul:
„e-un curcubeu sărmanul viermișor al sufletului meu" de Vasile Munteanu
versurile tale imi par un mar de pe care poezia isi ridica valurile in spirala; mai intai, coaja; apoi, miezul fara de care, in cele din urma, avem in fata ochilor \"semnitele lucrurilor\".
A muscat, oare, cineva din \"marul cunoasterii\"?
Cu respect,
Pe textul:
„text dificil despre dragoste" de Virgil Titarenco
Ioana, nu intentionez sa dobor nici un \"record\"; de ce as \"cronometra\" ceea ce incepe fara sa realizam ca a inceput pentru ca apoi sa nu mai inceteze?
Codrina, surprinderea \"e de bine\" sau \"e de rau\"? Oricum, esti bine-venita oricand.
Mihaela, multumesc pentru \"inflorire\"; pacat, insa, ca peste doua luni va fi toamna... :).
Pop Began V Ioan, ai dreptate, curcubeul apartine copilariei; ceea ce percepem dincolo de copilarie este numai un \"fenomen\".
Adriana, bine ai venit. Multumesc mult pentru comentariu.
Pe textul:
„peșteri în rumeguș" de Vasile Munteanu
Cu drag,
Pe textul:
„măsurând minunile cu dinții" de Vasile Munteanu
Thais, ma bucura intotdeauna aprecierea \"dusmanilor\" (ma refer la faptul ca nu iti place poezia cu rima). Multumesc mult.
Cu drag,
Pe textul:
„scuipând din barcă" de Vasile Munteanu
rescrise pe lumea de-apoi în stoluri de gând, ‘rumeguș’
«trăim neîncetat» spuse-n stihuri pe ou să lăsați un albuș»
«să puneți ‘centura’ pe gânduri gonind către același culcuș
Pe textul:
„‘dimineața’ și bobul de ‘strugure’" de Mihaela Maxim
