Vasile Munteanu

\"lucid sau high\"? a fi... sau \"de ce vrei tu\" :); mulțumesc.

unde dai și unde crapă :); comentariul tău mi-a aRomaT amintirea zilei de duminică; desigur, ai dreptate; mulțumesc.

Sergiu: ai dreptate, însă eu nu cred în \"poezia perfectă\" :); în plus, Casa Poporului nu mi-a făcut nimic (istoria a dovedit că \"demolatorii\" sunt constructori mult mai neinspirați); mulțumesc pentru lectură și pentru opinie.

Alina: măgulit.

Cosmin: am să reflectez la cele spuse de tine; mulțumesc pentru atenție.

poeții, \"la plural\", au o boală necaracteristică omului: pebrina; \"imunitatea\" aparține individualităților; mulțumesc.

și eu te salut.

să nu exagerăm: nu este un \"monument\"; nu este nici măcar o piatră funerară, ci, în acord cu Poetul, o piatră, o simplă piatră; cât despre \"discipolat\", nu mă pot lăuda (sincer aș fi vrut) că sunt unul dintre stănescieni, însă nici nu mă pot preface suferind de \"orbul valorilor\"; mulțumesc pentru prezență.

Alina: dacă ai \"păstrat\" ceva, tot e bine; îți mulțumesc pentru lectură și pentru semn; citit și eu poezia înstelată de F. Bratu, însă așteptam \"forma finală\" :).

Ionuț Caragea: dacă (ți)ai revenit, e bine.

Ionuț Tomescu: știi cum se spune, \"nimic nou sub soare\" :); \"bărbatul vicios se înalță prin femeia virtuoasă\" (Biblia); mulțumesc pentru prezență.

Laura: beton să fie, dar până la beton zile!!! și, mai ales, zile de iubire; mulțumesc.

Lory: în cele din urmă...:); și eu care trăiam cu aceeași impresie! dar, nu-i așa, nimeni nu își amintește cine a fost \"la început\" :); ce pot la rândul meu să îți răspund este că, deși \"tăcut\", și eu te citesc și, nu de puține ori, \"spre marea mea încântare și bucurie a sufletului\"; mulțumesc.

31/13 și un modest gând pentru acela care, anticipându-și sfârșitul, se autodenumea \"cuvântul/mormântul\" nostru; mulțumesc pentru apreciere.

Cu respect,

ai dreptate, puteam găsi o multitudine de posibilități...; sau nu puteam, nu ai de unde să știi...; în plus, dacă vorbești despre \"poezie chinuită\", nici nu știu ce să spun, venită din partea ta, sincer, afirmația asta mi se pare un compliment; mai mult, dacă \"le arunc așa pe site\", nu văd de ce e nevoie să te preocupe atât de tare pe tine; slaut.

10 grame - în plus! 3 comentarii - le aștept pe următoarele 7 - :). mulțumesc.

profan și sclav acestui sânge negru mă târâi să îmi depășesc zăpezile integru; mulțumesc.

\"tehnic\" era imposibil - :) - pentru că, deși nu mi-ai atras atenția, în loc de \"șiștare\" scrisesem \"șitare\", iar \"târî-ne-vor\" era scris cu \"â\" final în loc de \"î\"; încântat că ai găsit-o pe placul tău; mulțumesc pentru matinalitatea lecturii.

mulțumesc pentru atenția acordată; bine ai venit pe site, Verona.

Eugen, offtopicul la care faci referire (poate nu are importanță pentru tine, este primul - sper să rămână singurul - pe care îl am la altcineva în pagină) era/este un răspuns la offtopicul tău; pentru că tot vrei să îmi predai lecții de morală (deși, conform lui MacIntyre - dau un exemplu la întâmplare - ne-am afla \"după virtute\"), am să îmi permit să îți răspund doar atât: bine, Eugen; decență fie; și etică; și pace; timpul va dovedi dacă a fost vorba de \"cameleonism moral\" sau de \"principii etice\".

înseamnă că tu ești... calul lui Arghezi; îți doresc din tot sufletul să iști frumusețile cele noi :).

Și eu te salut.

îmi cer scuze, Ela; gândul meu neexprimat întreg era: Ce face mâna mea scriitoare? Scrie \"mulțumesc\" :).

mâna mea nescriitoare se lasă condusă întru nemișcare; mâna scriitoare? mulțumesc.

Cu drag,

sensibile, voi; mulțumesc.

Cu drag,

am să precizez de la început că am fost atras în mod deosebit de erotismul obscur, pe alocuri livresc, foarte bine “cântat” (a se citi: dozat) de-o liră “savantă” (a se citi: experimentată) care, fără a face rabat de la expresivitatea contemporană a poeziei, reușește să evite violentarea limbajului în doze mai mari decât era necesar; îl găsim, astfel, pe “alienatul petrecăreț” (și ușurința de a orienta intrepretarea spre imaginație am apreciat-o întotdeauna la Vladimir) într-un plan la limita realului, copleșit de anamorfoza elementelor senzoriale, orizonturile “stării de după” fiind unul al imediatului, al imanentului, însă o receptivitate contemplativă, una a aducerii lumii “înăuntru” unde totul pare sau miraculos sau ostil, pasul până la marile dileme existențiale devenind, într-o astfel de conjunctură unul insesizabil, o tăietură dezolantă, însă inevitabilă, ca “arșița unei macete”.

mi-aș pemite câteva sugestii: “arșița unei macete îmi linge”… în loc de “arșița ca o macetă cum îmi…”; “am o femeie care mă dorește nu-mi știe numele” în loc de “am o femeie care mă dorește și atât nu-mi știe numele” (eliminarea lui “atât”)

atât

Cu prețuire,

\"ultimul vers...\"; și trecerea deasemenea.

Cu drag,

Li: \"La trecutu-ți mare, mare viitor\" ( :D, uite că am râs ).

Nicolle: (rar rămân) fără cuvinte.

Mulțumesc.