Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

dor

1 min lectură·
Mediu
am toate rupturile sufletului cârpite
cu sărutări
inima foșnește
ca o poezie purtată la piept
nimic nu se mișcă sunt singur și aștept
să răsară soarele
dormindu-ți încă în așternutul pleoapelor
ca un sugar obosit de lupta cu sânul
024593
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
39
Citire
1 min
Versuri
8
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/173861/dor

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cristiana-poppCP
Cristiana Popp
Tu stii ce m-a adus exact la poezia aceasta (stii, inca n-am uitat o poezie ceva mai veche \"sotia mea e o sfanta\"). Am gasit aici o bucatica de liniste dn aceea solara, batraneasca fara sa fie batranicioasa. Mi-a mirosit la momentul ala de dinainte de zori, cand te trezesti deodata, odihnita si cu inima clara, cand distingi cu acuitate vizuala hiperbolizata detaliile familiare ale mobilelor de prin incapere si chipul impacat al omului ce doarme nestiutor la dreapta ta. Si atunci te cuprinde o caldura nespusa si-adormi zambind ascultandu-i respiratia rara si linistita.
Mi-a placut mult pozia ta pentru versul simplu si senzatia de intimitate dulce careia i-a dat nastere in mintea mea.
Ultimul vers e o mica bijuterie in sine.
0
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu
\"ultimul vers...\"; și trecerea deasemenea.

Cu drag,
0