Vasile Munteanu

îți mulțumesc pentru lectură, interpretare și... bine ai venit.

fereastra stă lângă mine; eu stau într-o primăvară aflată în permanenta căutare a primăverii viitoare...; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte; am creionat și eu culori ce-au răsărit azi noapte.

mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

asemenea,

la cum ai pus tu problema, \"pauperitatea\" este a ochiului ( celorlalți, evident); în definitiv, sau este vorba despre înzestrări naturale (sau absența lor) resimțite drept constrângeri sau despre valori (morale, sociale, economice etc) asumate.

oricum, mulțuemsc pentru prezență și pentru cuvinte.

asemenea,

mulțumesc (din nou) pentru cuvinte.

cu reciprocitate,

subiect... al unei succesiuni

vei încerca să atribui valori celor patru propoziții ale mele, ai vedea că tot despre așa ceva este vorba: cine/ce/cum; ultima fiind, deisgur, o concluzie pesimist fatalistă extrasă din chiar concluzia ta.

a) \"prezentul ca mister al sufletelor trecute spre sufletele viitoare\";

CINE - în cele trei ipostazieri ale sale temporale (ca \"vârstă\"); Subiect al unei simultaneități (în spațiu) și a unei succesiuni (în timp)

b) \"conținut al formelor pierdute, presentiment al formelor nedobândite\";

CE - \"trăirea\" ca Obiect aformal, dincolo de legi bio-chimice.

c) \"dinspre căi cunoscute, pe căi necunoscute\";

CUM - modalitate epistemică în ordinea lui a fi; sunt în măsura în care cunosc; cunosc, însă, că pot să cunosc, dar nu cunosc DE CE pot să cunosc.


concluzie: \"angoasă a contrariilor ineluctabile\".

dacă m-am înșelat/exagerat îmi cer iertare.

prezentul ca mister al sufletelor trecute spre sufletele viitoare; conținut al formelor pierdute, presentiment al formelor nedobândite; dinspre căi cunoscute, pe căi necunoscute; angoasă a contrariilor ineluctabile.

cu plăcerea lecturii,

e un acord prind dezacord :); sau poate numai o proiecție răsturnată, necesar de parcurs pentru \"ajungerea din urmă\"; este bine știut că marile flăcări pornite sunt cu o scânteie...

mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

Maria: când foamea își tocește tălpicile, cresc sălbăticiunilor picioare, iar pădurea e-un rai al rutului terestru; mulțumesc, din nou, pentru cuvinte.

Florin: misterul esteticii sau estetica misterului; idee să fie (după cum observă Maria)? pândă a imaginației să fie (după cum observi tu)? sondări ale memoriei fără vârstă? câte ceva din fiecare, poate...; mulțumesc mult pentru prezența-ți generoasă în cuvinte.

cu prețuire,

eu cred că te-au usturat ochii de la ceapă sau, eu știu, de la excesul de cafea :)

mulțumesc mult pentru încuvântarea-ți.

cu drag,

neexagerat

Contraindicații de utilizare a laptelui (niciodată praf):

1) consumul nexagerat de lapte dăunează grav sănătății.

2) ai confundat textul cu abacul; citește, cântă, poți chiar și să bei, dar... nu mai număra; număratul generează \"manierism\" (de exprimare).

Opțional: abține-te (să mai acorzi note sau abține-te de tot).

mulțumesc.

mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

cu reciprocitate,

...unui spațiu inifinit este dat de geometria corpurilor conținute și de raportul dintre ele\";

gravitatea metafizică redată estetic; un text structural susținut tocmai de expresivitatea contradictorie, la limita aspațialității caligrafice, specifice unui jurnal-de-bord \"(con)stelar\", în care cea evocată poate fi la fel de bine o femeie sau o galaxie.

cu plăcerea lecturii,

din inimi strivite puternicii storc vin,
de viscol otrăviți vom ameți puțin -
care în curtea cu bălării? cine-n muzee?
tu, carte! deopotrivă pioasă și atee...

(cred că poza merită lucrată încă; seamănă puțin cu pozele gen \"Autumn\" din manualele de limba engleză)

cu plăcerea lecturii,

mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte; am citit și Negru-ul tău - ai trecut la poezia în format George Lukas? :)

cu drag,

am să răspund succint nedumeririlor tale: \"ceea ce va fi deja s-a pornit\".

oricum, mulțumesc pentru lectură și...
bine ai venit pe... lumea versurilor mele.

ziua de 9 = 6 de ziuă; \"făcut\" în ceruri = \"desfăcut\" pe pământ; prestigiul de a fi Poet = negarea de a fi om...

într-un spațiu (mediu) anulator de elan, cea mai puternică este aspirația spre un univers (aproximat de la nivelul imperfecțiunii ca fiind) ideal.

cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

știu și eu, tot mai sper că, după ce s-a simțit (îndreptățit) nevoia să se desființeze metaforizarea de dragul metaforizării, se va înțelege că nu împotriva rimei trebuie luat atitudine; în definitiv, Croce (dacă nu mă înșel) spunea că ar trebui să ne păzim cu mare atenție de a asocia elementele sistematicii empricice de principiile lor filozofice, fiindcă Poetica emipirică s-ar rispi.

aceia neputincioși în a da limbajului poetic menirea lui elementară: de a (în)cânta, se vor declara abuziv adversari declarați ai \"poeziei cu rimă\" (așa, de moft; știu câteva cazuri chiar și pe acest site, din fericire, majoritatea nemeritând a fi luate în seamă) nu mă descurajază; dimpotrivă :).

prin urmare, cu atât mai bucuros sunt atunci când, deși scriind în registre diferite și având concepții antagonice asupra actului poetic, aceia care scriu se pot admira reciproc și, fie la nivelul inducției, fie la acela al deducției, își pot aprecia reciproc rezultatele...

pentru că tot am pomenit de Croce: Începe oare lumea, în chip ansolut, cu apariția noului poet?

în plus, tu știi că nu scriu exclusiv într-un anume registru, ci îmbrac estetic o idee așa cum ochiul meu intern o vede îmbrăcată și încerc să îi procure acele instrumnete la care urechea mea internă crede că o aude cântând; vers alb sau cu rimă, versul este sau nu Vers.

mulțumesc pentru neașteptata prezență și pentru cuvinte.

cu drag,