Poezie
ceasul al 12-lea
2 min lectură·
Mediu
mai primesc uneori bani din colaborare
cu edituri
de la firme de sondaj
de foraj
de machiaj
dumnezeu mai știe de care
primului paznic de noapte: hai cu mine
îi zic
împingându-l în cârciumă e timpul
binecuvântării tale
e noaptea-n care vei înțelege de ce
nu ți-ai fi dorit să fii altceva decât ești
cu atât mai puțin scriitor
îmi dau seama că sunt singur în orașul acesta înfricoșat
să fie orașul înfricoșat de singurul care își dă seama
am început să mă gândesc la mine parcă aș fi mama –
la dracu! mi-e sete
deși sunt transpirat de cât am alergat prin ploaie
mă reazăm cu spatele de un perete
zdrențărosul în uniformă se repede
și-mi șterge mucegaiul de pe rever:
- nici cât am eu nu apuci dacă nu te grijești
cel mai bine ar fi să lași totul
și să pleci din cartier
știu! și îi trag una de-i rămâne capul fără chipiu
te rog
aburește-mi mâinile
am poftă să scriu
chelnerițele decoltate s-au strâns în jurul nostru
servile dar cu spinarea dreaptă
crezând că vor primi în sfârșit o comandă în scris
care să le salveze de la încă o zi de sfântu așteaptă
vezi tu zdrențărosule
peste câteva luni nevastă-mea naște și eu
nu aș da pântecul ei pe nimeni și pe nimic
plătesc pentru ce a băut el
mă ridic:
mă scuzați – mie
îmi place să fiu ipotetic deservit de dumneavoastră
cu mărunțișul rămas cumpăr un buchet de zambile
și mă duc acasă
unde prefăcându-se că dorm mă așteaptă
de câteva săptămâni
patru ochi
mici
043.601
0
- sunt stofele (imaginile) pe care le re-gasesc \"asezandu-se\" intelegerii mele.
\"ceasul (tau) al 12-lea\" pare sa aiba un altfel de inteles. e un ansamblu bine-scris.
raman (totusi) cu cele doua strofe remarcabile.
fain
cu stima, blueboy