lampa lui alandala

o sa raman vesnic o novice in ale scrisului cu rima
m-ai ametit cu toate simbolurile din textul asta care invaluie intr-o ambiguitate totala sensuri (ne)banuite.
asta nu inseamna ca nu-mi place
insa... insa insa insa raman aceeasi fana a textelor tale, a lebedelor negre, a lebedelor invalide, a locului din care tu incepi, a oamenilor de zapada, a masinilor de scris, a uitarilor din copilarie si tot asa...

textul de mai sus ma face sa cred ca intelepciunea se defineste singulara si trista... inchisa in privire
nia

știu și eu, tot mai sper că, după ce s-a simțit (îndreptățit) nevoia să se desființeze metaforizarea de dragul metaforizării, se va înțelege că nu împotriva rimei trebuie luat atitudine; în definitiv, Croce (dacă nu mă înșel) spunea că ar trebui să ne păzim cu mare atenție de a asocia elementele sistematicii empricice de principiile lor filozofice, fiindcă Poetica emipirică s-ar rispi.

aceia neputincioși în a da limbajului poetic menirea lui elementară: de a (în)cânta, se vor declara abuziv adversari declarați ai \"poeziei cu rimă\" (așa, de moft; știu câteva cazuri chiar și pe acest site, din fericire, majoritatea nemeritând a fi luate în seamă) nu mă descurajază; dimpotrivă :).

prin urmare, cu atât mai bucuros sunt atunci când, deși scriind în registre diferite și având concepții antagonice asupra actului poetic, aceia care scriu se pot admira reciproc și, fie la nivelul inducției, fie la acela al deducției, își pot aprecia reciproc rezultatele...

pentru că tot am pomenit de Croce: Începe oare lumea, în chip ansolut, cu apariția noului poet?

în plus, tu știi că nu scriu exclusiv într-un anume registru, ci îmbrac estetic o idee așa cum ochiul meu intern o vede îmbrăcată și încerc să îi procure acele instrumnete la care urechea mea internă crede că o aude cântând; vers alb sau cu rimă, versul este sau nu Vers.

mulțumesc pentru neașteptata prezență și pentru cuvinte.

cu drag,