Vasile Munteanu

visul? fereastră prin care privește nefericitul copil încuiat în casă.

mulțumesc.

mulțumesc vouă și cuvântului vostru.

dă-mi voie să îmi permit un alt sfat, vizavi de utilizarea adjectivului pronominal (nu mai vorbesc de articulări de genul \"confuzii rezultate\", nu rezultată): decât să urmărești emisiunile lui Ianțu pe micul ecran, ia caietul de notițe și urmărește emisiunile lui Pruteanu; e mai instructiv pentru vârsta ta; depunerile de calciu se pare că te-au afectat...

mai ai până la stimă și respect.

depinde de câte ori (ți) se face.

mulțumesc, Ecaterina; ai surprins, pas cu pas, foarte bine planul ideatic; mulțumesc mult pentru interesul arătat față de text.

\"poezie scoasă din sacul bolnav al minții puerile\"; puteam să mă opresc aici, totuși, am citit până la capăt; de ce? poate din masochism, poate din altă \"afecțiune\"; nu am să mă apuc să construiesc o \"antiteză\" reacției tale; de ce? habar n-am, probabil că intuiția îmi spune că nu merită.

crezi că mi-ar fi greu să atribui comentariului tău (între noi fie vorba, destul de isteric...) aceeași apartenență? sau să mă apuc, apoi, să-mi caut vreo mătușă \"afectată\"?

sper din suflet că semeni cu tatăl tău; genetica pretinde că descendența pe linie maternă e mult mai sensibilă; oricum, preventiv, cel puțin atunci când citești astfel de texte, încearcă tablete care conțin magneziu; îți spun din experiență indirectă: la gravide funcționează.

Ecaterina: da, râsul este, deseori, o descărcare nervoasă; mulțumesc pentru prezență și semn.

Luana: în vederea combaterii violentării \"analelor\" (literaturii, desigur), mi-aș permite să recomand un număr mai mare pentru articolul vestimentar dedicat (coperta 4); pentru ciumă, n-aș recomanda nimic; ar fi și păcat, o dată în viață poți avea așa ceva...; mulțumesc pentru semn.

Ioana: deși ți-e greu, uite că reușești să (te) rostești; ceea ce, cred eu, este foarte important: a avea o opinie și a avea curajul asumării ei; desigur, utilizând mijloacele tale, și eu aș putea spune că asta nu este critică literară, că s-ar impune, în prealabil, să definești \"ce este poezia\", care este \"aparatul critic\" pe care îl utilizezi ș.a.m.d.; dar, la ce bun? eu spun așa, consideră și tu că am greșit încadrarea textului și citește-l ca atare...; mulțumesc pentru prezență și pentru opinie.

un cunoscător, așadar.

mulțumesc pentru semn.

toți suntem simpli; în plus, tu ai o calitate: ești cititor.

a) în primul vers am scris cum am vrut;
b) aici îți dau dreptate: nu știu cât de riguroasă este sau nu poezia, pentru că nu am măsurat-o; la mine, \"rima\" e scrisă \"după ureche\"; nu pentru că teoria mi-ar fi străină, ci pentru că, vorba cuiva, decât să meșteresc o poezie, mai bine scriu alta; ar rezulta de aici că mă cred un căutător, nu un șelfuitor; și că nu o să mă pricopsesc niciodată de pe urma poeziei; dar cu gândul ăsta m-am obișnuit.
c) dacă aș folosi \"și\" în penultimul vers, după cum îmi suferezi tu, lucru pentru care îți mulțumesc, aș obține un raport de coordonare, ceea ce ar contrazice intenția mea: a avea un raport de subordonare.

oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru opinie.

mulțumesc pentru prezență și pentru cuvintele generoase.

cu reciprocitate,

întotdeauna bucuros de cititori pe care nu i-am plictisit după destui ani pe aici;

mulțumesc pentru prezență și pentru cuvintele generoase.

\"amețitoare apă ce limpede te clatini\"... :); mulțumesc pentru lectură și semn.

mulțumesc pentru \"aplecarea\" întru text; în fața oamenilor... stai dreaptă! :)

încă o dată, mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

Petruț: există stări, sentimente pentru care, oricât de tare ne-am strădui, nu vom găsi niciodată cuvinte; abia acolo, cred eu, se află adevărata poezie pe care prin marii poeți abia dacă o întrezărim; mulțumesc pentru lectură și semn.

Nicolae: o unghie rănind podul palmei, o apă/un suflet ce se pierde printre degete, pornire poate înfrânată de un gest...; flămând e uneori copilul ce strânge în pumni buluzul răscopt; mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte.

eu sunt un nevrednic, deci rostesc dintr-un nepriceput: nu \"venirea\" este importantă, ci \"așteptarea\"; venirea [dacă s-a fost scris] nu o poți schimba, însă prin așteptare te poți schimba; foc să fie, că de citit s-o mai găsi... :):

Katya: \"cântec de adormit poeții\"? cântecul adoarme oamenii; poetul care nu s-a născut treaz nu se va trezi niciodată; oricum, mulțumesc.

Leonard: în scris, mereu schimb câte ceva; probabil contrapunctul neputinței de a mă schimba; mulțumesc, din nou, prezenței tale.

zic și eu...: întregul e o transcendență goală; mult mulțumesc prezenței tale.

Leonard: mi-ai dovedit prin gestul tău din zilele trecute că poezia [se mai] merită; că poate noi nu o merităm destul; opinie și atitudine; mă plec în fața unui astfel de om; mulțumesc.

Pașa: poate că uităm, Pașa, de prea multe ori, cine suntem; poate că ne lăsăm prea tare orbiți de cine ne-am dori să fim; poate că uităm să trăim vânzându-ne iluziei, umbrelor, fumului; deși numai acestea ar putea însemna Frumos...; mulțumesc.

Nicolle: văd fiecare lăstar ca pe o anticipare a securii; și asta generează o formă de paralizie, o stranie necesitate de identificare a unei motivații estetice; cu reciprocitate.

Sile: a trebuit să își iasă Argeșul din matcă... să poposești pe aici; e semn divin când, la vreme de secetă, se petrece inundația de apă, darămite inundația de oameni; atâta doar că, la astfel de ape tuluburi, botezul s-ar afla nepotrivit; în plus, nici nu sunt bun de \"înaintedreptmergător\", calc urât, fac parte dintre acei oameni care strică încălțămintea pe o parte; probabil că de aceea se spune că e bine să umble \"fiecare în încălțările sale\"; oricum, onorat de prezența ta veche și rară; mulțumsc pentru cuvinte.

Noemi: orice travaliu artistic începe în \"gheața\" unei idei; dar forma nouă e opera aceluia ce toarnă; că la marginea fiecărui act ne pândește deșertul... asta, deja, e dincolo de ceea ce noi putem hotărî; mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte.

Mădălina: când ceva plăcut, d.p.d.v. estetic, se lasă întrezărit, odihna și mai multă trudă înseamnă; mulțumesc.

mulțumesc.

(K/Cali)grafia ne este uneori zeiță (gândire) și blană (simțire/emipiric) și gheară (instinct; o gheară nu rareori întoarsă către sine)

mulțumesc pentru lectură și semn.