Poezie
dungile tigrului bengalez
1 min lectură·
Mediu
pe când divinizam bețiile
de sine
lumea din jur era o indie cu ochii stinși
în bătaia puștilor hedoniste nici o morală
n-ar fi cutezat pune piciorul în jungla
deșertăciunilor
nu înțeleg iubi maimuțele copacii
carnasierele nu pot o victimă iubi
nu știu măsura până unde sângele curge
dar sângerez cuvinte ce sete grea stârnesc
o pădure smucită e mai primejdioasă
decât izvorul deșertului
drumul
e-nfiorare de frunze la care nu ajungi
trunchiurile au o mie de ochi aerul
are o mie de ochi cerul are o mie de ochi
eu
sunt numai o inimă în două picioare
cu gheara suptă
pe când respiram într-un copil fără scris
023.719
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “dungile tigrului bengalez.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1739450/dungile-tigrului-bengalezComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VM(K/Cali)grafia ne este uneori zeiță (gândire) și blană (simțire/emipiric) și gheară (instinct; o gheară nu rareori întoarsă către sine)
mulțumesc pentru lectură și semn.
mulțumesc pentru lectură și semn.
0
Pe ‘dungile tigrului bengalez’ ai imprimat ‘bețiile’ cuvintelor.