Poezie
post-restant
1 min lectură·
Mediu
și nu e scop și nu e vreme
să-ți scriu de dragoste poeme
mă-ntind pe masă singur
mănâncă-mă
am inima amară mai bine
aruncă-mă
trec păsări din pereți îmi fură în fiecare toamnă câte-o piatră
zăpada albă va domni pe casa mea dărăpănată
din plase negre de paing mi-or răsări doar noaptea ochii
ce vor clipi mai des când tu vei scoate umărul din rochii
și fulgi voi da să bea din palmă pisicii negre aciuate
venite parcă miorlăind pe calea veșnică de lapte
poate mi-ai strâns iar lucruri mici și mi-ai pus poza în cutie
aștepți un vis aștepți un semn despre adresa ce se scrie
și voi veni într-un târziu să te ridic de subsuoară
apoi pe umeri să te port
eu – vânător
tu - căprioară
053992
0
