Poezie
post-restant
1 min lectură·
Mediu
și nu e scop și nu e vreme
să-ți scriu de dragoste poeme
mă-ntind pe masă singur
mănâncă-mă
am inima amară mai bine
aruncă-mă
trec păsări din pereți îmi fură în fiecare toamnă câte-o piatră
zăpada albă va domni pe casa mea dărăpănată
din plase negre de paing mi-or răsări doar noaptea ochii
ce vor clipi mai des când tu vei scoate umărul din rochii
și fulgi voi da să bea din palmă pisicii negre aciuate
venite parcă miorlăind pe calea veșnică de lapte
poate mi-ai strâns iar lucruri mici și mi-ai pus poza în cutie
aștepți un vis aștepți un semn despre adresa ce se scrie
și voi veni într-un târziu să te ridic de subsuoară
apoi pe umeri să te port
eu – vânător
tu - căprioară
054.004
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “post-restant.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1741940/post-restantComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Esti plin de poezie. Mereu surpinzator, mereu roditor. Arata-mi cine te arunca. Si unde. :)
0
Adanca, meditativa, plina de resurse si atat de \"poezie\" incat nu-mi gasesc cuvintele pentru a ma putea exprima.
In fond nu cred ca e voie sa comentezi un asemenea text...e prea bun si prea sensibil pentru a-l strica cu vreun comentariu. As vrea sa pot scrie asa.
In fond nu cred ca e voie sa comentezi un asemenea text...e prea bun si prea sensibil pentru a-l strica cu vreun comentariu. As vrea sa pot scrie asa.
0
Tu – vânător de poeme de dragoste, ea – căprioară ascunsă în visul camuflat de ierburile înalte ale versurilor, vă dați întâlnire ‘pe calea veșnică’ a iubirii.
0
mulțumesc vouă și cuvântului vostru.
0
