Poezie
asfințituri festonate
1 min lectură·
Mediu
e semn că inima are nevoie să treacă încă o dată
prin mașina de cusut a ploilor
am străbătut lucrurile ca o ață uitată fără de nod
a trăi înseamnă a deșira sunetul
apa ar strânge cusăturile – înecul mi-ar rămâne
mic sau măcar insuficient
o rază mă străbate ca o ghilotină
sau ochiul meu e-un cer cu soarele întors
rugina îmi mănâncă picioarele somnului fără ele
arăt ca un submarin dat la casat
de fapt mașinile primăriei spală trotuarul adulmec
vara cum se evaporă murindă din asfalt
ai crede că vântul râde de trecătorii care se închină
aproape ferit
parcă ar fura
am legănat copilul – și el a adormit
mi-am ținut soția în brațe – și ea a adormit
am rămas treaz – îmi cuprind umerii
ai crede că întorc pe dos un ochi ce încă nu a învățat
somnul
și dacă dimineață mă voi trezi ținând în mână un cuțit
înseamnă că am umblat somnambul printre găini lirice
023.766
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “asfințituri festonate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1739707/asfintituri-festonateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓gaini lirice... insomniile astea ne aduc in ipostaze din ce in ce mai poetice. ma duc sa ma apuc de romanul opposumului, insa mai inainte remarc ca ai schimbat putin tonul grav...ceea ce mi se pare de bun augur.
0
VMKatya: \"cântec de adormit poeții\"? cântecul adoarme oamenii; poetul care nu s-a născut treaz nu se va trezi niciodată; oricum, mulțumesc.
Leonard: în scris, mereu schimb câte ceva; probabil contrapunctul neputinței de a mă schimba; mulțumesc, din nou, prezenței tale.
Leonard: în scris, mereu schimb câte ceva; probabil contrapunctul neputinței de a mă schimba; mulțumesc, din nou, prezenței tale.
0