Poezie
dor de vis de mamă
(cântec despre limba maternă)
1 min lectură·
Mediu
m-au năpădit scaieții și să respir mi-e greu
îmi voi aprinde trupul să ardem împreună
dar dincolo de flăcări voi trece numai eu
cenușa mea de oase s-aud în vânt cum sună
întors între frunzare amețitor de-nalte
cu ochii limpeziți de cuiburile ploii
numai de-acolo încă îmi pot privi părinții
cum se întorc din soare mânând din urmă boii
copita grea se-ngroapă în lutul năclăit
și se revarsă drumul peste ogrăzi pustii
mă simte-n aer mama se-nchină și mă roagă
- o dragul mamei drag s-a înserat să vii
ți-am pregătit odaia de oaspeți dinspre rai
spre iad era-ntuneric și știu că ți-e urât
cântai cu voce tare râzându-ți de odoare
și-un drăcușor ghiduș ți s-a ascuns în gât
de-atunci cum deschizi gura se înroșesc prea-sfinții
iau îngerii în brațe-i astupă la urechi
și-așteaptă ziua-n care umblând hai-hui prin lume
acestor vorbe grele să le găsești perechi
m-amuz de-așa-ntâmplare cu mama dojenind
înăbușind cu paie trudite dobitoace
îi intru și îi ies prin sufletul plutind
ea râde mă alungă: - sunt moartă dă-mi dar pace!
043648
0
SV
