Poezie
Pigmei
1 min lectură·
Mediu
copaci uitând ziua în care și-au ieșit din coajă și din tăcere
zilele sunt inelele sufletului care se poate măsura începând
de oriunde există o frunză
în junglă nu ai nevoie de costum de cravată nici de busolă
drumul de aur nu trece prin nord trece prin furca pieptului
omul se luptă cu omul
lianele viețuiesc numai înfășurate primatele doar între liane
tufișul poate să fie atât de des încât cea mai ascuțită macetă
nu îl poate tăia
e un tunel între inimă și singurătate cine-l străbate încă e viu
rămânerea pe loc înseamnă putrezire și dinții lungi ai morții
se hrănesc din pași de copil
mi-e sete apa nu a trecut niciodată prin transparentele păsări
ploaia bate toaca fildeșii peșterilor oarbe jertfite ceremonios
într-o chemare străbună
053.924
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “Pigmei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/70609/pigmeiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CPIn fiecare dintre noi exista doi si cei care trec pe langa noi alega pe care dintre ei sa-l vada. Dar noi stim ca ei sunt acolo, uneori ascunsi, alteori zgomotosi.
Eu ma simt rupta din penultima strofa, sau ea e rupta din mine.
Eu ma simt rupta din penultima strofa, sau ea e rupta din mine.
0
SEcum spunea si alice, am remarcat structura poeziei.
mi-am amintit si de jungla florinei.
atat.
e mai mult.
mi-am amintit si de jungla florinei.
atat.
e mai mult.
0
Omul se lupta cu omul! Si restul.