Poezie
umezeala din vasile cel mare
1 min lectură·
Mediu
mai este un drum de străbătut peste o apă netrecută
de aceea frigul întotdeauna m-a găsit neajuns
ștergându-mă cu mâneca la gură de laptele ceții
unde-am oprit
nu știu –
grămezi de roți și cabluri
îngerii pendulează înaintea ochilor mei ca niște spânzurați
păsări negre le-au ciugulit ochii și câinii
le-au mâncat picioarele
oamenii le-au furat încălțările
și le-au pus
oasele tălpilor pe foc
dar nu ard
nu poți îngropa în propria cenușă
tot ce-ai iubit și n-ai sfințit mai departe trecând
044349
0

Personal, simt o incarcatura benefica, citindu-te...
Cu simpatie,
Jo