Poezie
jack, am lăsat în urmă
1 min lectură·
Mediu
marele pot
bucureștiul
simt că am ieșit după zece ani dintr-un cavou
în care dintr-un simț grotesc al umorului cineva m-a închis
apoi a uitat de mine
se poate trăi și astfel
după un timp pielea ți se poate părea chiar gustoasă
încălțămintea
cureaua
eventual haina
în cele din urmă singurele zone ale trupului
la care ai acces din exterior
brațele și picioarele
nu cu mult timp în urmă locuiam la bloc
întâlneam frecvent oameni cu pielea groasă
duceau gunoiul
sau se certau pentru lumină/apă/căldură/loc de parcare/liniște
toți aveau în spate un rucsac
toți cărau o lopată lineman
începusem să cred că singura soluție e briciul
acum e liniște
atât de liniște încât nu am curaj să cobor din mașină
răsare soarele de sub negrul acestei chinte
chiar dacă totul a fost o cacealma
dau volumul la maxim și strig:
„she’s got a jack!”
054.418
0

1. cei care vă înțeleg poezia prin prisma autorului și sunt fascinați
2. cei care vă înțeleg poezia dintr-un unghi propriu de vedere și sunt fascinați
3. cei care nu vă înțeleg poezia, dar lasă un semn pentru că a scris Vasile Munteanu
4. și cei care nu vă înțeleg poezia, dar consideră că au \"competență totală\" în domeniul criticii literară și împroașcă cu noroi
Eu sunt probabil printre mai puțin printre cei din prima categorie și mai mult printre cei din categoria a doua.
jack, am lăsat în urmă - un titplu doldora de sugestii poetice
Eu văd aici două planuri:
1. Viața de după moarte se află aici, pe pământ, printre noi, doar că funcționează într-un spațiu virtual
2. sau, o trăire moartă în viața normală, cu o deschidere tardivă și nedorită spre continuitate
cu sinceritate, Silvia
„she’s got a jack!”