Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

albul negrului de fum

2 min lectură·
Mediu
voi renunța în cele din urmă la cuvinte
poate simplu-am să spun:
toate acestea prietene drag s-au întâmplat peste noapte –
am renunțat să mai dorm într-un copil
am dat patul de acasă cu cearșaful mirosind a înălbitor
pe tăcerea din frunze
pe odihna în peșteri uitate
sărutându-mi mama pe frunte ca un abur am ieșit
ridicând în balama ușa din spate
tihna camerei mele cu vedere-n îngrădituri
pe aerul cu nesaț respirat în trenuri de noapte cu ferestre
deschise cumva înspre lume am schimbat-o
în atâtea gări și bodegi m-am bătut
cu mândria străinului deseori am încasat-o
am renunțat la elevul amăgit cu povești
m-am simțit viu între hamalii hrănind burțile nesătule
ale vapoarelor în armuri nituite
sau între brațele vânjoase ale muncitorilor în turnătorii
noduroși ca niște căpcăuni hrăniți cu supă de aliaje topite
am renunțat la sportul de performanță
simțindu-mă premiat ca un bou care-a târât după sine
pe cea mai lungă distanță
cea mai grea mai inutilă povară
nălucă modernă
poate a unui gladiator refuzând cu disperare să moară
am renunțat să fiu un soldat ordonat
muls de gloanțe și vârstă îmbrăcat într-o piele de vacă
visele nu pot fi citate prin ordin de zi
sângele meu nu poate sta încolonat nu suportă să tacă
am renunțat chiar și la școlile înalte
prea multe cuvinte despre nimic - Diploma: idol cu chip
de cerneală
merii aceștia sunt găunoși de tineri
grădina lui akademos: ruină năpădită de bălării logice
într-o sistematică scorneală
voi renunța în cele din urmă la cuvinte – negrul de fum
transformă în cauciuc pielea morților
ferește-te! cât mai e timp – prietene drag:
ferește-te! din calea proștilor și-a roților
074011
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
276
Citire
2 min
Versuri
39
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “albul negrului de fum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1736255/albul-negrului-de-fum

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
vasile,
mi-a placut mai ales:
am renuntat sa mai dorm intr-un copil,
ferestre deschise cumva inspre lume,
am renuntat la elevul amagit cu povesti,
merii gaunosi de tineri,
sangele nu poate sta incolonat, nu suporta sa taca,
poemul imi pare o incursiune in trecut, in copilarie si nu numai,treci de la copil la elev la soldat la scoli inalte pana ajungi sa renunti la cuvinte.
singura observatie este la versul nr.9, ridicand in balama usa din spate, poate era mai bine ridicand din balama, nu cred ca poti ridica in ceva, sau daca vrei tu, e portic oricum.
mi-a placut.
mcm
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
erata,
portic-poetic
0
@elia-davidED
Elia David
Cand o sa renunti tu, o sa renunt si eu. :)
0
@doru-emanuel-iconarDI
Doru Emanuel Iconar
Mi-a placut prima parte, poate pentru ca sunt inca copil:
\"am dat patul de acasă
pe tăcerea din frunze
odihna în peșteri uitate\"
Nu \" renunța în cele din urmă la cuvinte\", de prostii din jur oricum nu poti scapa, dar poti aduce putina lumina, fie ea trista, ca in majotitatea textelor tale, celor ce te citesc
0
@ljkgvbjL
ljkgvbj
un poem în care poetul își varsă iluziile în ligheanul deziluziilor. martor fiindu-i oricine i-ar putea fi un prieten drag.
nu ești convingător. știu, totul este premeditat. știu că n-ai cum să renunți la partea cea mai importantă din tine.
elevul, soldatul, nu au cum să dispară din prezentul tău și nicidecum din viitorul tău, oricât ai încerca.
promenadă...
cu apreciere,
0
@hidden-variableHV
hidden variable
e lung drumul

\" grădina lui akademos: ruină năpădită de bălării logice
într-o sistematică scorneală \"

si negru de fum/cerneala/anvelope

\" ferește-te! din calea proștilor și-a roților \"

sa nu te omoare/ striveasca


scrisa cu alb din negru (de fum),
citita cu aceeasi mare placere,
0
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu
Carmen: pe drum, întotdeauna pe drum; cât despre \"în\" vs \"din\", ușa aceea, deși povestea pretinde altceva, te asigur, a rămas la locul ei; mulțumesc pentru lectură și semn.

Elia: s-a făcut! :)

Doru: mulțumesc.

Costin: probabil că ai dreptate în privința credibilității; nu mi-am pus niciodată problema - [mă] exprim; cel care [se] crede [sau nu] nu sunt eu; e cititorul; evident, nu putem renunța [nu încă] la ceea ce ne-a adus până aici; asta nu înseamnă că, uneori, nu simțim nevoia; mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte; cu reciprocitate.

Oana: lung; mulțumesc.
0