câteva motive minore pentru o sinucidere majoră

În timp ce eu citeam poemul Dvs., domnule Munteanu,eram atentă să nu-mi pierd gândul de la început și mă întrebam dacă ar fi posibil ca să înțelegeți la fel ca mine acele regrete și cum de nu v-ar supăra că nici față de mine nu ați putea avea secrete?
Noaptea, când mă întorceam acasă, asta era înainte, mă așezam la fereastră ca să fumez, unii cred că își facilitează astfel meditația adevărul e că în timp ce fumezi gândurile ți se risipesc ca o ceață și mai degrabă fantazezi.
Eu așa am simțit acest poem.
Ca o ceață care se risipește, ca o lipsă voluntară de atenție, poate ca o înstrăinare, în sfârșit ceva vechi de un secol în care chiar nu s-a întâmplat nimic real.
O metafizică a unei banale zi care se scursese și care cerea un anume fel de clarificare pentru ca după aceea să mă pot înțelege pe mine însămi.

în definitiv, cred că existența umană la aceasta se reduce: suma unor zile banale: aer, apă, lumină și alte câteva; printre ele, abia întrezărită, umbra unui sentiment; în parte, înălțător; în parte, povară.


mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

1. Imi pare bine ca nu i-ai schimbat roata :D
2. Cel care are apele adanci in sine (ca tine) poate respira si intr-o balta... Si nimic nu e intamplator. Poate ca obstacolele sunt pentru a-ti pastra unitatea ca spirit, ca Sine. Te trag spre Pamant, ca sa nu te pierzi in Ceruri.
3. Poezia este organul compensator aparut pentru respiratia in ,,balta\".Faci/facem poezie ca sa existam in continuare atat pe intelesul nostru, cat si al celorlalti...Ca o specie in extinctie sub acoperire :)

Cu alte cuvinte, m-au oprit sentimentele si imaginile nevoalate de aici...

1. mie îmi pare bine că nu l-am bătut (în acest caz, i-aș fi returant banii - măcar pentru că ipostaza aceea de: și bătut și cu banii luați e destul de neplăcută; mai ales când ai pană); dacă m-ar fi rugat, pretextând că nu știe, i-aș fi schimbat roata gratis.
2. cum procentul de apă al organismului este majoritar, nu am de ales.
3. cu alte cuvinte, când de pierdem direcția, ne ținem mai bine unii de alții?


îmi pare bine că sentimentele și imaginile te-au determinat la răgazul acestei comunicări.

Cu privire la \"3\". Voiam a spune ca poetul ,,nascut iar nu facut\", asa cum esti si tu, e o specie aparte. De aici tendinta din titlul poeziei tale (fireasca imi pare mie, dar s-ar isca o polemica aici...asa ca ma abtin sa dezvolt mai mult).Dinotdeauna poetii au fost fiinte ,,ideale\" ( nu in sensul de perfecte si nici de idealiste) intr-o lume (prea) reala.
Cand poetul pierde directia, nu are pe ce se sprijini. Poezia e un plaur de care se agata sa-si traga sufletul. Orice decizie dupa aceea e posibila...
Iar familia e ,,impamantarea\" de care are nevoie pentru a exista pe intelesul omului obisnuit.

îmi place să spun: deseori de împleticim în viață, dar abia când ne sprijinim de oameni cădem.

Un mesaj,reactia spontana se resoarbe.Patura educatiei uneori acopera superficial temperamentul.Nervozitate.Poate ca de anul trecut pana azi,zic si eu,nu s-o fi schimbat mare lucru.\"Putea suportabil\",poate....sanatos!Viermuiala e peste tot,cineva se autonomea viermida.Nu-l vad pe Servet in fata lui Calvin.

aveți predispoziție spre psihologic și spre imaginar; drept pentru care, în loc să încercați analiza textului, vă lăsați ispitit mai mult de autor; din moment ce am mai afirmat aceasta, înseamnă că, atunci când am văzut numele dv în dreptul comentariului, nu mă așteptam la altceva; sper însă că, prin acest comentariu (al dv), să vă autoconvingeți că lucrurile stau întocmai; sincer, pe mine nu mă deranjează, puteți continua așa cât veți găsi motivație; dar, la fel de sincer, trimiterile bombastice pe care le plasați prin comentarii (indiferent de numele autorului) nu îi împiedică (măcar) pe unii să vadă despre text mare lucru nu ați afirmat și că nu reușiți să subtituiți esenței ceva concret; desigur, mă pot înșela; m-ați putea contrazice prin varianta \"full\" a comentariilor